DAVID (ANII DE DOMNIE: CCA 1004-965 I.H.)

Personalitate marcanta a traditiei istorice iudaice (din seria Regilor prezenti in Vechiul Testament), a fost nu numai viteazul pe care legenda il arata luptand cu uriasul Goliat, ci si organizatorul statului Israel. Totodata, D. a ramas in istoria civilizatiei ca autor prezumtiv al Psalmilor.Membru al tribului sudic al lui Iuda (originar din Iudeea), s-a afirmat la curtea primului rege al evreilor, Saul, cu a carui fiica s-a si casatorit. Dupa moartea lui Saul (in plina lupta cu filistenii), a fost proclamat rege de catre locuitorii din Iudeea, prima sa capitala fiind Hebronul. Ulterior a fost recunoscut rege al intregului Israel. Marele lui merit a fost acela de a fi reusit unirea celor douasprezece triburi ale evreilor sub o singura conducere. In timpul domniei sale, a constituit o puternica armata permanenta care va deveni principalul instrument al extinderii autoritatii Israelului asupra teritoriilor invecinate, locuite de dusmanii traditionali ai evreilor - filistenii, de moabitii si arameii din Transiordania. In urma infrangerii regatului Edom, din sudul Israelului, statul condus de D. cuprindea teritoriul dintre Marea Mediterana, Marea Rosie si fluviul Eufrat.Sub conducerea lui, Ierusalimul a devenit centrul politic si religios al statului. Aici a fost pusa temelia Templului care va fi terminat in timpul regelui Solomon si care avea rolul de a adaposti Arca Legamantului.Activitatea de centralizare a puterii politice initiata de D. va fi continuata de fiul si succesorul sau la tron, Solomon (965-928).La moartea acestuia insa, unitatea statului evreu nu a mai putut fi pastrata. Acesta s-a scindat in doua unitati statale distincte: Israel (Regatul nordic) si Iudeea (Regatul sudic).