MANOLE PAR-NEGRU

Fratii Jderi de Mihail SadoveanuEste seful clanului Jderilor, al Oamenilor Mariei sale De fapt, toti membrii familiei au trasaturi generale comune, fiind crescuti sa raspunda acelorasi principii: devotament, credinta pana la sacrificiu fata de domn, curaj, cinste, respect fata de randuielile stravechi ale domniei. Familia lui Manole Par-Negru este celula societatii pe care se bazeaza Domnul, in politica sa, reprezentand Moldova, familia cea mare.Aceasta organizare sociala cu randuieli temeinice determina existenta fiecarui membru al clanului, observa N. Manolescu.Insemnul familiei comisului Manole Par Negru este pata de jder pe care o mostenesc, identificandu-se, toti ce se nasc de parte barbateasca. Astfel, Ionut Jder cel mititel este urmarit de la aparitia si conturarea semnului (pata de Jder) pana la barbatia sa deplina; la acest semn se adauga virtutile cunoscute ale sefului familiei, om de credinta si apropiat voievodului.Manole Par-Negru fusese comis al raposatului Bogdan voievod, parintele mariei sale Stefan, si era acum velcomis al lui Stefan domnul.El este autoritatea suprema a clanului Jderilor. Prin el si membrii clanului se asigura atasamentul fata de politica domnitorului, patriotismul mergand pana la jertfa totala.In spiritul principiilor si cerintelor epocii medievale, comisul pretinde fiilor sai supunere fata de lege si domn, respectarea randuielilor de viata mostenite. Din vointa domnului, comisul are in grija hergheliile domnesti de langa apa Moldovei, fiind doftor, priceput cunoscator al tuturor leacurilor care asigura sanatatea si nasterile hergheliei, dar si paza strasnica. Ca om al Mariei sale si sef al clanului Jderilor, numai el si ai sai se ingrijesc si raspund de soarta lui Catalan, calul favorit al domnului. El este cunoscut pentru mestesugul sau, admirat de Jder cel mititel... Unde stim noi una, domnia ta stii zece; le stii toate metehnele... i-ai doftorit cu mare iscusinta; numai cat te-i uita la Vizir si cat vei pune un deget asupra lui s-ai sa stii ce este de facut... caci dumneata nu esti numai doftor al lui Vizir, ci si prieten al Mariei sale.Spiritul clanului, comuniunea ce-i uneste sunt asigurate prin autoritatea comisului Manole Par-Negru care vegheaza la insusirea si respectarea intocmai a politicii domitorului. Nimeni n-are voie sa comenteze defavorabil sau sa nu se supuna poruncilor voievodului, pe care toti il venereaza. Duhul stabilitatii si echilibrul clanului, unitatea lui se rasfrange asupra intregii Moldove. Comisul si fami-lia sa reprezinta liantul dintre indivizi, tara si voievod. El asigura afirmarea spiritului national si formarea constiintei individuale si sociale.Comisul este un vechi om de arme, curajos, plin de barbatie. Impreuna cu Simion si slujitorii sai zadarnicesc incercarea capita-nului Gogolea, care voia sa-l fure pe Catalan.Despre tineretea comisului vorbeste mai ales comisoaia Ilisafta, ale carei impunsaturi ascund iubirea ei veche pentru comis. Ea actualizeaza anii involburati de tinerete ai comisului cand a venit la fereastra sa de l-au hamait cainii si s-au varat in pod. Tot ea il inteapa cu vorba despre acel copil care nu se stie de unde vine, incat comisul exasperat ii replica: Ar fi trebuit sa am totdeauna la mine rabus, ca sa insemn de cate ori mi-ai scos ochii cu pacatele si nebuniile mele. Cand e vorba de Ionut, pe care l-a primit fara rezerve la sanul ei generos de mama, Ilisafta il numeste tiran si hain si fara minte, cuc batran. Ai tot atat minte ca in acei an cand ne-am cunoscut la Targu-Doamnei. Si memoria afectiva a comisoaiei improspateaza acele amintiri cand dumneata te-ai pus sa te trantesti c-un tatar gol pana la mijloc.Comisul este in realitate un bonom, el afiseaza o asprime simulata. De fapt el, alimenteaza verva comisoaiei, pentru ca toate alcatuiesc la un loc viata clanului.Comisul are darul tacerii, nu-i plac vorbele multe si inflorite, ca si Voievodului. El are nostalgia tineretii: Ehe! Unde-s primaverile mele, care-au fost si nu mai sunt.De multe ori, pentru a scapa de carligul vorbei Ilisaftei, pentru ca aceasta sa nu-l mai ciocaneasca, ori isi ia un ajutor (uneori pe Nechifor Caliman ), asupra caruia sa se reverse limbutia comisoaiei, ori, dimineata, se scoala devreme si pleaca incet, hoteste, din casa lui.Comisul este cunoscut si respectat ca om vrednic, viteaz fara pereche si cumpanit. Dac-ar avea multi Maria sa ca dumnealui comisul Manole Par-Negru, apoi n-ar mai avea ce lucra divanurile Mariei sale; s-ar odihni sabia sa si i-ar rugini buzduganul.Dialogul dintre batranul comis si Ionut pe tema casatoriei pretimpurii e plina de savoare, un amestec de intelepciune si viclenie, soldandu-se cu acordul amandurora.Ramas in sinea lui cu mahnirea ca sta retras la Timis si nu mai este om al faptei, ca in tineretile sale, pe campul de la Vaslui, aflat alaturi de Maria sa Stefan, cu toti feciorii sai, el este o prezenta simbolica si are un sfarsit simbolic: cade eroic impreuna cu doi dintre feciori, dandu-si jertfa suprema tarii si voievodului sau, lasand in urma sa un vrednic mostenitor al sau si al intregului neam al Jderilor, pe Ionut Jder. (M.P.)