SMARANDA

label Dictionare autorenew 2025-09-29, 16:53
Amintiri din copilarie de Ion CreangaFolosind un procedeu compozitional specific, cel al povestirii in rama, autorul evoca universul vietii taranesti, reconstituind atmosfera patriarhala a satului de munte din epoca mai veche, anterioara timpului de afirmare a scriitorului.Din prima secventa a naratiunii, aflam date etnografice exacte asupra mediului: o serie de amanunte semnificative din viata oamenilor de la munte, cu indeletnicirile acestora, cu bucuriile, necazurile si grijile lor: Nu stiu altii cum sunt dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, ...parca-mi salta si acum inima de bucurie!Detaliile specifice unui interior taranesc, configurand casa traditionala din secolul trecut, sunt prezentate de autor prin enumerarea: stalpul hornului (unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei), prichiciul vetrei (cel humuit de care ma tineam cand incepusem a merge copacel), cuptiorul (pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca). Vedem ca elementele acestea nu raman fara determinanti; stalpul hornului era legat cu motocei, prichiciul, humuit, cuptiorul este definit cu rolul pe care-l avea in viata copiilor.Urmeaza o imagine de ansamblu; casa parinteasca fiind descrisa din interior, simbolizand copilaria insasi, varsta fericita cand ...si parintii, si fratii, si surorile imi erau sanatosi, si casa ni era indestulata, si copiii si copilele megiesilor erau de-a purururea in petrecere cu noi si toate imi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca toata lumea era a mea.Nica se autodefineste astfel: Si cum eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa marturisire lirica ce ne pregateste pentru a introduce, in centrul amintirilor, ca un simbol impunator al intregii copilarii, chipul scump al mamei. Dupa trecerea vremii, autorul o vede intr-o lumina deosebit de frumoasa, zugravind-o cu dragoste, respect si recunostinta:Si mama, care era vestita pentru nazdravaniile sale, imi zicea cu zambet uneori... Iesi, copile cu parul balai, afara si rade la soare, doar s-a indrepta vremea. Si vremea se indrepta dupa rasul meu.Detaliile realiste, dezvaluind datini si credinte stravechi, prezentate in satul romanesc, se inlantuie cu imaginea mamei, care este ridicata la treapta sublimului uman. Calitatile ei exceptionale o plaseaza in mit.Datinile perpetuate in satul romanesc, practicile stravechi dezvaluie inca o data felul de viata al oamenilor. Mama crede cu tarie in aceste detalii. Ea stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negri de deasupra satului, abatea grindina in alte parti, infigand toporul in pamant, afara, dinaintea usii; inchega apa numai cu doua picioare de vaca..., batea pamantul sau paretele sau vrun lemn, cand odorul i se palea la cap, la mana sau la picior, usurand suferintele copilului; buchisea taciunii in soba cu clestele ca sa se mai potoleasca dusmanii; cand mamei nu-i venea la socoteala cautatura feciorului, indata pregatea cu deget imbalat cu putina tina din colbul adunat pe obsasul incaltarii, zicand: Cum nu se dioache calcaiul sau gura sobei, asa sa nu se dioache copilasul!Smaranda Creanga e o femeie simpla, o taranca de la munte, nestiutoare de carte, ca si Vitoria Lipan, din Baltagul de M. Sadoveanu, asa se explica credinta ei in superstitii, vraji, descantece. In schimb, ea este o femeie harnica, isteata, dornica de invatatura si nazuind sa asigure copiilor o viata mai buna. Desi e inglodata in treburi, ea gaseste timp sa invete, sa citeasca odata cu baia-tul ei mai mare. Copilul vede de aceea, in fiinta care i-a dat viata, o adevarata zeita, de unde si acea atitudine de respect si veneratie pentru mama sa, realizata printr-un adevarat imn filial. Asa era mama in vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe cat mi-aduc aminte; si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au leganat... si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat.Pentru tot ce i-a transmis, copilul este recunoscator. Mama este prezenta si cu intransigenta sa fata de copil, cu grijile ei zilnice, dar si plina de duiosie, de sensibilitate, purtandu-se in asa fel ca sa obtina rezultate educative bune. Ne amintim ca atunci cand Nica o lasa inglodata in treburi si fuge la scaldat, ea il pedepseste luandu-i hainele, iar cand acesta se intoarce rusinat si flamand il dojeneste bland ca sa-si schimbe purtarea.Fiica de vornic, Smaranda stie sa poarte discutii lungi si convingatoare cu sotul ei pe teme educative: de exemplu scena intampinarii tatalui, care venea noaptea de la padure de la Dumnesnicu, cu consemnarea unor nazdravanii ale copiilor, scoaterea matelor de prin ocnite si cotrute. Este aici un umor de situatie: mama, exigenta si darza, nu are aceeasi viziune asupra jocului copiilor, precum tatal. Cand ea se lasa cate o leaca ziua sa se odihneasca, baietii tocmai atunci ridicau casa in slava; Cand incepea a toca la biserica, Zahei, cel cuminte, fugea si el afara si toaca in stative, de paraie paretii casei si duduie ferestile. Iar stropsitul de Ion, cu talanga de la oi, cu clestele si vatraiul, face o hodorogeala si un taraboi, de-ti ie auzul; apoi isi pun cate o toala in spate si cate un coif de hartie pe cap si canta aliluia si Doamne miluieste, popa prinde peste de te scot din casa. Si asa in toate zilele de cate doua-trei ori, de-ti vine cateodata sa-i cosesti in bataie...Starneste voia buna a cititorului opinia contrara pe care o exprima tatal copiilor, intr-un dialog savuros (comic de situatie):...Pai, da, mai femeie, tot esti tu bisericoasa, de s-a dus vestea, incaltea t-au facut si baietii biserica aici pe loc, dupa cheful tau.Ei, apoi, minte ai omule? Ma miram eu, de ce-s si ei asa de cuminti, mititeii; ca tu le dai nas si le tii hangul. Ia priveste-i cum stau toti treji si se uita tinta in ochii nostri, parca au de gand sa ne zugraveasca.Dupa felul in care se adreseaza barbatului, Smaranda se socoteste superioara lui ca putere de intelegere a lucrurilor si mai sensibila la innoiri.Intrucat, copiii nu se potoleau cu harjoana, Smaranda era nevoita sa devina aspra: si nu puteam adormi de incuri, pana ce era nevoita biata mama sa ne faca musai cate un surub-doua prin cap, si sa ne deie cateva tapalage la spinare.Induiosat de amintire, autorul noteaza: Si numai asa se putea linisti biata mama de raul nostru, biata sa fie de pacate!A doua zi jocurile incepeau de la capat, si iar lua mama nanasa din coada si iar ne jnapaia, dar noi parca bindiseam de asta? vorba ceea: Pielea rea si rapanoasaOri o bate, ori o lasa... Partea din amintiri se incheie cu insemnarea: si cate nu ne veneau in cap, si cate nu faceam cu varf si indesat, mi-aduc aminte, de parca acum mi se intampla.Smaranda este individualizata in special prin harnicia si dragostea ei de mama, un accent special dobandind darzenia cu care urmareste ambitia de a-l vedea pe Nica preot.Smaranda este o femeie deschisa, prietenoasa, bucuroasa de oaspeti. Dupa intamplarea cu pupaza, ea o cheama pe matusa Marioara, cu care se sfadise din pricina lui Nica, la o masa buna, cu placinte si un pahar de vin: ca cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune. (S.B.).