VICTORIA (1819-1901)

Regina cu cea mai lunga si prestigioasa domnie din istoria monarhiei britanice s-a nascut la 24 mai 1819 la Palatul Kensington din Londra, parintii sai fiind Victoria Luisa, fiica ducelui german de Saxa-Coburg-Saalfeld si Edward, duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al III-lea al Marii Britanii.Ramasa orfana de tata la varsta de opt luni, a fost crescuta de mama sa si a primit o educatie multilaterala: limbi straine, istorie, geografie, pian, pictura. La varsta de 18 ani a fost proclamata regina (in 1837) a Marii Britanii si a Irlandei, succedandu-i la tron unchiului sau, William al IV-lea, care nu a avut urmasi directi.V. a respectat traditia monarhiei constitutionale britanice potrivit careia regele domneste dar nu guverneaza. O parte a activitatii sale oficiale era dedicata participarii la ceremonii diverse, intre care, cea mai importanta era inaugurarea sesiunilor Parlamentului britanic. In acelasi timp insa, regina a manifestat evidente simpatii pentru politica partidului Whig (viitorul Partid Liberal), cu atat mai mult cu cat a fost initiata in tainele vietii politice britanice de liderul acestui partid, William Lamb de Melbourne (prim-ministru pana in 1841).In februarie 1840 regina V. s-a casatorit cu varul ei, printul Albert de Saxa-Coburg-Gotha. Albert s-a remarcat in mod deosebit prin pozitia sa de activ sustinator al dezvoltarii culturii si educatiei (a indeplinit functia de cancelar al Universitatii Cambridge si a organizat prima Expozitie mondiala in Palatul de Cristal din Londra, in 1851). Victoria si Albert au dus o viata de familie exemplara, avand noua copii, in educatia carora s-au implicat direct si permanent. Copiii si nepotii sai au urcat pe tronurile Rusiei, Spaniei, Suediei, Norvegiei, Germaniei si Romaniei (Regina Maria a Romaniei era nepoata reginei), motiv pentru care a fost numita cu afectiune Bunica Europei.Pe plan intern, perioada 1849- 1874 a reprezentat apogeul sistemului bazat pe libera concurenta careia ii corespunde o schimbare a viziunii raporturilor Marii Britanii cu coloniile sale. In fapt, aceasta epoca marcheaza suprematia mondiala a Marii Britanii in domeniul economic.Intre 1853 si 1856, Marea Britanie se implica in Razboiul din Crimeea, ocazie cu care, la initiativa reginei, este instituita Victoria Cross, cea mai inalta decoratie de razboi britanica.Dupa moartea sotului sau, survenita in 1861, regina a evitat cu obstinatie sa mai apara in public, purtand vesminte de doliu timp de 10 ani. Va reveni in viata publica, treptat, catre 1880. Dupa 1860 simpatiile sale politice s-au indreptat catre Partidul Conservator (fostul Tory) si liderul acestuia, Benjamin Disraeli, a carei guvernare a sprijinit-o din 1874 pana in 1880. In 1876 Parlamentul a proclamat-o pe V. imparateasa a Indiei, ocazie cu care regina l-a ridicat pe Disraeli la rangul de conte de Beaconsfield. In ultimii ani ai domniei sale, a reprezentat un sprijin real pentru succesorul lui Disraeli, Robert Arthur Talbot de Salisbury.Popularitatea exceptionala de care s-a bucurat regina V. in ochii supusilor ei a fost dovedita de ceremoniile prilejuite de Jubileul de Aur (cincizeci de ani de la urcarea sa pe tron - 1887) si Jubileul de Diamant, dar si de denumirea generica sub care apare secolul al XIX-lea in Marea Britanie: Era victoriana.La capatul a 63 de ani de domnie, regina V. a murit la Osborne House, in insula Whigt, la 22 ianuarie 1901.Domnia sa a corespuns perioadei de maxima dezvoltare a Imperiului Britanic si s-a remarcat prin exemplul de moralitate, seriozitate si respect fata de legi oferit de regina contemporanilor sai.