Daca traiesti alaturi de o persoana si tu nu simti nimic, inseamna ca viata ta personala e un dezastru.
Nimeni nu-ti impune sa convietuiesti cu cineva in conditiile astea. Atunci de ce o faci? De ce sa faci compromisuri pe sentimentele tale. Sau nu le mai ai? Fata de nimic si de nimeni.
E trist. Si nu esti singurul/singura. Mii de cupluri stau impreuna doar pentru ca e oarecum convenabil. Si nu in sensul ca are cine sa te tina in brate noapte, ci in sensul ca are cine sa stearga praful saptamanal.
La un moment dat e totul clar pentru amandoi. Raman impreuna pentru ca asa trebuie. `Nu trebuie sa ma saruti dimineata la plecare, nu te mai obosi!` Cei doi accepta ca nu mai e cazul sa se mai prefaca, cel putin nu cand sunt intre patru ochi. Doar in public sau printre prieteni sa afiseze ca un cuplu fericit si toate vor merge ca pe roate.
Chiar daca la inceput nici unul nu realizeaza, viata lor va deveni un calvar. Indiferenta doare, iar prefacatoria oboseste.
Pentru a iesi dintr-o altfel de situatie trebuie ceva mai mult curaj. Dupa atata dependenta, va vedea fiecare cat de frumoasa e independenta.
Daca se exclud partea materiala, televizorul nou si canapeaua de vis, poate se va da si de sentimente. Daca se ajunge la ele si se poate citi descumpanirea, fugiti cat mai repede!
CAND NU SIMTI NIMIC
