Aranjarea tacamurilor a reprezentat una dintre primele mele indatoriri, de altfel, incarcata de semnificatii. Atunci cand un cutit sau o furculita scapa pe podea, era semn ca un barbat va sosi neasteptat la cina. In schimb, o lingura cazuta anunta aparitia surpriza a unei femei.
Chiar daca niciodata nu s-a intamplat sa fie asa, eu invatasem regula identificarii genului. Barbatii sunt incisivi, directi si formidabili, femeile sunt blajine, servile, grijulii. Aveau inteles perfect, ca si diviziunea roz albastru pe care o vedeam la bebelusi, de fapt o viziune ordonata a lumii. Tata era plecat aproape intreaga zi la serviciu, iar cand se intorcea acasa ii placea sa piarda vremea cu nelipsita pipa; el era cutitul si furculita. Mama si bunica, obisnuite printre tacamuri si retete, reprezentau lingurile, largi si incapatoare. Eu eram lingurita de ceai, micuta si zvelta, usor de tinut, si tocmai potrivita pentru budinca, desertul meu preferat.
Sa fiu buna la ceea ce se astepta de la mine a fost unul dintre primele mele proiecte, nu doar pentru eram recompensata, ca majoritatea copiilor, dar excelenta dadea existentei mele din copilarie stabilitate si motivatie. Fetele erau foarte diferite de baieti, diferente care se conturau foarte clar. Oare mama care ma imbraca permanent in rochite inflorate si se supara cumplit cand le murdaream, mi-a dat primele indicatii? Bineinteles. Matusile mele care imi daruiau papusi si seturi de cafea miniaturale au contribuit la educatia mea? Bineinteles. Dar chiar si fara jucariile sau hainele potrivite, lectiile in arta de a fi feminina pluteau tot timpul in jurul meu. De la povestile citite inainte de culcare, reclamele stridente afisate in magazine inainte sa le invat semnificatiile si limbajul, animatiile sau serialele pe care le urmaream, toate acestea au constituit elemente definitorii in insusirea caracterului feminin. Imi placea sa fiu o fetita, sau mai degraba, imi placea sa fiu o printesa, pentru ca cei din jurul meu imi construiau aceasta perceptie.
Cu timpul, pastrarea feminitatii a devenit o exasperare, un cod rigid al aparentelor si comportamentului definit prin "lucruri care trebuie facute" si "lucruri care nu trebuie facute", care de cele mai multe ori veneau impotriva a ceea ce simteam."
Astfel isi incepe celebra jurnalista Susan Brownmiller lucrarea "Femininity". Susan Brownmiller s-a remarcat prin cartea sa de referinta "Against Our Will: Men, Women, and Rape" aparuta in 1975. Desi publicata in 1984, aFemininitya surprinde aspecte care se potrivesc perfect si astazi. Inca ti se sugereaza, mai mult sau mai putin subtil, sa nu-ti pierzi "feminitatea", inca este remarcabil felul in care femeile se straduiesc sa-si pastreze feminitatea, nu pentru ca ar simti in mod imperios acest lucru, ci pentru astfel li se cere. Daca indraznesc sa se abata de la aceasta viziune, atunci vor fi descalificate. Lucrarea evidentiaza experienta feminitatii prin intermediul a 8 capitole structurate sugestiv: Body, Hair, Clothes, Voice, Skin, Movement, Emotion, Ambition. Impartasindu-si propriile trairi, nu neaparat cu scopul de a critica anumite practici, Brownmiller supune si indeamna la analiza traditiile care contureaza feminitatea. In esenta, feminitatea este o viziune romantica, o traditie nostalgica care impune limite. Si cere mai mult decat diferentele biologice. In mod constant, femeile trebuie sa-si reasigure audienta, prin demonstratii si ritualuri complicate, ca sunt diferite. Daca se intampla ca o femeie sa aiba alte prioritati, sau pur si simplu e neindemanatica, in ciuda instructiunilor pe care le primeste aproape in fiecare zi, atunci eticheta care i se pune este de nepasare. Sa pici testul in a evidentia feminitatea inseamna sa sugerezi ca nu-ti pasa de barbati si risti sa le pierzi atentia si acceptarea. Prin a fi insuficient de feminina esti perceputa ca esuand in identificarea sexuala sau in a-ti pasa de propria persoana.
Descrierea principiilor masculin si feminin in termeni de polaritate este, in viziunea lui Brownmiller, o actiune la moda, aproape banala. Soarele si luna, yin si yang, moale si puternic, activ si pasiv sunt elemente polare foarte cunoscute, dar care nu ofera continuitate. Si nici solutii in problema identificarii. Si atunci care sa fie distinctia de baza? Principiul masculin este inteles ca superior, construit sa conduca, sa inspire, sa aiba succes in orice situatie, in timp ce principiul feminin este compus din vulnerabilitate, nevoia de protectie, evitarea conflictelor si complezenta. Pe scurt, principiul feminin este conturat ca dependent astfel incat sa sugereze validitatea romantica a principiului masculin si admiratia care i se cuvine.
Feminitatea ii multumeste pe barbati pentru ca ii face sa apara, prin contrast, mai masculini. Si, intr-adevar, sa ofere barbatilor o extraportie de distinctie de gen nemuncita, un spatiu necompetitiv unde sa se desfasoare in voie si sa se simta puternici, destepti si competenti este un dar special al feminitatii.
Bibliografie:
Brownmiller, Susan a Femininity, New York: Linden Press/Simon & Schuster, 1984
Adriana Laliu - Editor Studentie.ro
