"Fiica mea cea mai mare, Jenna, mi-a marturisit recent cea mai mare temere a ei din copilarie a fost ca eu si mama ei sa nu divortam. Apoi, «cand aveam 12 ani, m-am gandit ca va certati atat de mult incat mai bine ati fi facut-o».

Ani de zile, eu si sotia mea Keri ne-am certat. Privind inapoi, nu prea prea stiu bine ce ne-a adus impreuna, insa personalitatile noastre nu prea se potrivesc. Iar dupa ce ne-am casatorit, cu atat mai mari pareau diferentele dintre noi. Nici macar faima si averea nu au facut mai usoara casnicia noastra. Din contra. A exacerbat problemele noastre. Certurile noastre au devenit atat de dese incat era greu de imaginat ca am mai putea avea vreodata o relatie pasnica. Eram mereu in defensiva, construind cetati emotionale in jurul inimilor noastre. Am fost in pragul divortului si am divortat despre asta de mai multe ori.

Eram la un moment dat plecat intr-un turneu prilejuit de lansarea unui volum, cand ne-am certat atat de tare la telefon incat ea a oprit apelul. Eram singur, frustrat si furios. Simteam ca am ajuns la limita rabdarii. A fost momentul in care mi-am ridicat ochii spre Cer. Sau poate ca Dumnezeu s-a uitat catre mine. Nu stiu daca sa strigi la Dumnezeu se poate numi rugaciune. Il invinuiam de faptul ca mariajul meu a esuat. Uram ideea de divort, dar parca si durerea de a fi impreuna era greu de suportat. Eram confuz. Nu-mi puteam da seama de ce casatoria cu Keri devenise atat de dificila. Ma purtasem frumos cu ea. Deci, unde era problema? Poate pentru ca m-am casatorit cu cineva atat de diferit de mine. De ce oare nu s-a schimbat ea pentru mine?

In cele din urma, ragusit si obosit, am inceput sa plang. In adancul disperarii mele, am simtit o inspiratie puternica. Nu o poti schimba, Rick. Poti doar sa te schimbi tu insuti. In acel moment am inceput sa ma rog. Daca nu o pot schimba, Doamne, atunci schimba-ma pe mine! M-am rugat pana tarziu in noapte. M-am rugat a doua zi, pe timpul calatoriei cu avionul. M-am rugat pana ce am intrat inapoi in casa. M-a intampinat o sotie rece pe care parca nici nu o mai recunosteam. In acea noapte, cum stateam amandoi in pat, la cativa centimetri distanta unul de celalalt, mi-a venit inspiratia. Stiam ce trebuia sa fac.

A doua zi dimineata, m-am dat jos din pat si am intrebat-o pe Keri: «Ce sa fac ca ziua ta sa fie mai frumoasa?»

Keri sa uitat la mine furioasa: «Poftim?»

«Ce sa fac ca ziua ta sa fie mai frumoasa?»

«Nu poti» a spus ea. «De ce intrebi asta?»

«Pentru ca pur si simplu vreau sa stiu ce pot face pentru a-ti fi mai bine.»

Ea s-a uitaa la mine cu cinism. «Vrei sa faci ceva? Du-te si fa curat in bucatarie. »

Cel mai probabil ea se astepta sa ma enervez. In schimb, am dat din cap. «In regula.» M-am ridicat si am facut curatenie in bucatarie.

A doua zi, am intrebat acelasi lucru. «Ce sa fac ca ziua ta sa fie mai frumoasa?»

«Fa curatenie in garaj.»

Am respirat adanc. Stiam ca nu vrea decat sa imi faca in ciuda. Eram tentat sa urlu de nervi. In schimb, am spus: «OK» M-am ridicat si pentru urmatoarele doua ore am muncit pentru a pune in ordine lucrurile din garaj. Keri nu stia ce sa creada.

A doua zi dimineata, din nou: «Ce sa fac ca ziua ta sa fie mai frumoasa?»

«Nimic!», a spus ea. «Nu poti face nimic. Te rog sa nu mai spui asta.»

«Imi pare rau», am spus. «Dar nu pot. Am facut un angajament fata de mine. Ce pot face ca ziua ta sa fie mai frumoasa?»

«De ce faci asta? »

«Pentru ca imi pasa de tine», am spus. «Si de casatoria noastra.»

In dimineata urmatoare, am intrebat-o din nou. Si in urmatoarea. Si in urmatoarea. Apoi, in a doua saptamana, miracolul s-a produs. Imediat ce am pus intrebarea, ochii Keri s-au umplut de lacrimi. S-a lasat pe vine si a inceput sa planga. «Te rog, nu mai spune asta. Mi-e greu sa rezist, Nu stiu de ce stai cu mine», a spus ea cu vocea tremuranda.

I-am ridicat usor barbia si am privit-o in ochi. «Sunt aici pentru ca te iubesc», i-am spus. «Ce pot face ca ziua ta sa fie mai frumoasa?»

«Eu ar fi trebuit sa te intreb asta.»

«Ar fi trebuit», am spus. «Dar nu acum. Acum, trebuie sa aiba loc schimbarea. Trebuie sa stii cat de mult inseamni pentru mine.»

Ea si-a pus capul pe pieptul meu. «Imi pare rau ca am fost atat de rea.»

«Te iubesc», i-am spus.

«Te iubesc», a raspuns ea.

«Ce pot face ca ziua ta sa fie mai frumoasa?»

Ea s-a uitat la mine zambind. «Am putea, poate, sa petrecem cateva ore impreuna?»

Am zambit si eu. «Mi-ar placea. »

Am continuat sa-i pun aceeasi intrebare mai bine de o luna. Iar schimbarea a avut loc. Certurile noastre au luat sfarsit. Keri a inceput sa ma intrebe: «De ce ai nevoie de mine? Cum pot fi o sotie mai buna?»

Zidurile dintre noi au cazut. Am inceput sa discutam despre ceea ce ne-am dorit de la viata si de modul in care ne-am putea face mai fericiti unul pe celalalt. Nu, nu ne-am rezolvat toate problemele. Nu pot spune nici macar ca nu ne-am mai certat din cand in cand. Insa natura luptelor noastre s-a schimbat. Pur si simplu aveam grija sa nu ne mai ranim reciproc.

Keri si cu mine am fost casatoriti mai bine de 30 de ani. Imi place sa fiu cu ea. Mi-e dor de ea. Am nevoie de ea. Multe dintre diferentele dintre noi au devenit punctele forte, cele care ne-au intarit. Am invatat cum sa aavem grija unul de celalalt si, mai important, ne-am castigat dorinta de a face acest lucru."