Dupa cinci secole de la semnarea acordului prin care Michelangelo trebuia sa decoreze intreaga capela a Papei, adevarata istorie despre cum a reusit artistul sa creeze cea mai importanta opera de arta din viata sa a fost dezvaluita.
Donato Bramante, arhitectul Basilicii Sfantul Petru si pictorul Raphael, l-au convins pe Papa Iulius al II-lea sa-l oblige pe Michelangelo, un sculptor cu putina experienta in pictura, sa decoreze capela. Cei doi conspiratori credeau ca Michelangelo nu va reusi sa lucreze la o scala atat de vasta, si astfel si-ar fi atras umilinta poporului. Istoricii sustin ca Bramante si Raphael ar fi recurs la aceasta strategie din cauza disputelor pe care Michelangelo le avea cu prietenul celor doi, Leonardo da Vinci. Michelangelo si Leonardo da Vinci erau cele mai importante figuri artistice ale timpului, amandoi fiind foarte egocentristi. Niciul dintre ei nu rata nicio ocazie de a se critica.
Giorgio Vasari, un alt pictor important contemporan cu Michelangelo sustine ca maestrul a incercat sa refuze initial pictarea capelei si chiar l-a recomandat pe Raphael in locul sau. In final, constrans de Papa, acest este nevoit sa accepete. Fascinanta sa opera a avut efecte neasteptate si profunde asupra celor doi conspiratori. Vasari a scris mai tarziu ca Bramante, cel care detinea cheile capelei, i-a permis lui Raphael sa examineze picturile. Dupa ce i-a vazut creatia, Raphael s-a intors la biserica pe care o picta si a sters picturile la care lucra.
Spre deosebire de alti mari artisti ai lumii ca Shakespeare, despre ale carora vieti nu se cunosc decat foarte putine detalii, viata lui Michelangelo nu reprezinta deloc un mister. Intimitatea lui se regaseste in sutele de scrisori pe care le-a trimis tatalui si fratilor, dar si in cele doua biografi pe care le-a lasat in urma, una dintre acestea purtand amprenta lui Giorgio Vasari. Alaturi de aceste scrieri, istoria a reusit sa dezvaluie detalii despre oamenii din viata sa, relatiile pe care le-a avut, materialele folosite, timp si tehnologie. Cu toate acestea, asupra felului in care s-a pregatit pentru a-si creiona personajele din Capela Sixtina, este asezat inca o umbra de mister. Se stie ca, spre deosebire de predecesorii sai, nu a folosit schite pentru a le transfera pe peretii capelei, pentru ca nu exista urme ale acestora in tencuiala. O alta certitudine ar fi faptul ca lucra dupa desene mai mici, pe care le proiecta la imensa scala a capelei. Din loc in loc, se pot distinge caroiajele dupa care maestrul a lucrat. Mai mult despre executia capodoperei nu se stiu pentru ca maestrul nu a vrut sa se afle. De altfel, Michelangelo nu suporta ca picturile sale sa fie vazute. Vasari sustine ca acest refuz venea din ambitia si efortul sau de a atinge perfectiunea.
Astfel se face ca, despre multe din lucrarile sale nu se cunosc detalii. Desi era dependent de diferiti oameni bogati, ca toti artistii renascentisti, niciunul nu a reusit sa-si insuseasca vreuna din lucrari. Inainte sa se mute din Roma in Florenta in 1518, Michelangelo a ars toate desenele. Un alt foc teribil a mistuit o alta parte din lucrarile sale dupa moartea sa. Se presupune ca si acesta ar fi fost pus dupa instructiunile sale. Desi cativa din cei mai buni prieteni ai sai detineau picturile ale sale, foarte putine sunt complete.
