Actorul principal al interviul nostru de astazi este Andrei Dinca, un student in anul al treilea la Universitaty of Durham din Marea Britanie. Studiaza Geografia pentru ca este un domeniul foarte vast, aplicabil in zilele noastre, iar ceea ce l-a facut sa aleaga Universitate Durham este prezenta acesteia in topurile internationala, unde a fost foarte bine cotata. Ce ne-a spus Andrei despre exigentele profesorilor de acolo si discriminarea studentilor romani, aflam in continuare.

1. Cum te-ai hotarat sa pleci din Romania?
Decizia de a pleca din Romania am luat-o la sfarsitul clasei a 10-a, inceputul clasei a 11-a. Motivul a fost destul de simplu: ceea ce-mi doream eu sa fac, geografie umana, nu prea exista in Romania sau, in orice caz, nu se plia pe interesele mele. Astfel, am luat in calcul Statele Unite ale Americii, la inceput, dar dupa am renuntat la idee din considerente finainciare si de distanta. M-am reorientat catre Marea Britanie, unde in prezent studiez Geografia la University of Durham.

2. De ce ai ales aceasta tara?
In primul rand, calitatea si reputatia invatamantului superior din Marea Britanie a cantarit decisiv. Apoi, apropierea de Romania a fost destul de importanta. Mi-am dorit un loc unde mi se oferea sansa sa studiez ceea ce-mi place si unde sa existe flexibilitate si suport oferit studentilor. Din fericire, am nimerit unde trebuia si ma consider un caz fericit, pentru ca ceea ce am descoperit aici si modul in care s-au desfasurat cei trei ani de licenta s-au ridicat la asteptarile mele si au fost si sunt in continuare o provocare pe care probabil (din pacate) n-as fi avut-o in Romania.

3. Cum ti s-a parut procesul de admitere in Marea Britanie?
Destul de usor. Pasii sunt extrem de simpli si bine explicati/ detaliati. Procesul in sine consta in inscrierea online pe site-ul www.ucas.com, unde se creeaza un profil al aplicantului la care se adauga o scrisoare de motivatie si doua scrisori de recomandare din partea profesorilor. Pe parcurs se mai adauga si altele, dar totul e extrem de usor de urmarit. La inceput pare ceva extrem de complicat, dar odata ce ‘intri in paine’, totul devine mult mai usor. Sunt intr-adevar anumiti pasi care trebuie urmati si unde poate e nevoie de un sfat, doua sau o consultare cu cineva care a mai trecut prin asta (vezi Programul de Mentorat LSRS). Cu toate acestea, procesul in sine decurge extrem de usor si cu minima informare. Deadline-ul pentru aplicatiile in Marea Britanie este 15 ianuarie (cu exceptiile Oxford si Cambridge - 15 octombrie). Oricum, toate detaliile sunt pe site-ul UCAS sau pe wiki-ul LSRS.

4. De ce ai ales sa studiezi Geografia?
In prezent termin anul al 3-lea la University of Durham. De ce geografie si de ce Durham? Sunt intrebari pe care (inca) le primesc destul de des. Geografia pentru ca mi-a placut intotdeauna si pentru ca mereu am simtit ca o pot invata cel mai usor, in special partea umana. De asemenea, este un domeniu extrem de vast si de aplicabil zilelor noastre. Mi-e destul de greu sa explic acest lucru in cateva randuri pentru ca in Romania impresia asupra acestui domeniu este cu totul alta. Poate cu alta ocazie, vom putea sta de vorba mai mult pe acest subiect.

In orice caz, foarte pe scurt, geografie se poate aplica in aproape orice domeniu, iar aici, la Durham, am devenit interesat in principal de aspectele sociale/ culturale, politice si de cele legate de dezvoltarea internationala (International Development). Mereu o spun, din punct de vedere al continutului si al provocarilor oferite de continutul materiilor studiate, asteptarile mi-au fost intrecute si-am fost lasat sa descopar teme, idei, concepte si arii noi, la care probabil nu m-as fi gandit inainte.



De ce Durham? Sincer sa fiu, Durham-ul n-a fost prima mea optiune. La inceput mi-am dorit sa merg in Leeds, unde programul de studiu parea mai interesant. Dupa niste neintelegeri cu cei de acolo, am renuntat la idee si am fost pus in fata unei alegeri: Durham sau Liverpool. Singurul argument pentru care am ales Durham-ul a fost cel al topurilor internationale unde universitatea mea era mai bine cotata. Dupa ce am ajuns aici, am descoperit o gramada de alte chestii care probabil m-ar fi facut sa fac aceasta alegere de la inceput. Oricum, nu regret alegerea sub nicio forma si-mi place sa spun ca universitatea m-a ales pe mine, nu invers.
“We’re not here to trick you. We’re here to help you achive and develop your interests."
5. Ce poti sa ne spui despre exigentele profesorilor de acolo fata de cele din Romania?
Termenul acesta, exigenta, are o conotatie destul de negativa in limba romana. As prefera sa vorbesc despre standardele profesorilor de aici. In primul rand, profesorii de aici sunt cercetatori de top in domeniile lor. De obicei, printre cei mai pregatiti oameni in domeniul lor din intreaga lume - si nu e o exagerare. La universitatile mari din UK, profesorii sunt angajati in primul rand pe baza realizarilor lor in cercetare. Apoi, ei practic vin si predau teme legate strict de descoperirile, studiile lor, unde evident sunt experti.

Astfel, afli informatii de ultima ora de la cei mai buni profesionisti in domeniul respectiv. Judecand astfel, standardele sunt foarte ridicate. Cu toate acestea, relatia profesor-elev are un cu totul alt sens decat cea din Romania. Poate cel mai important aspect este ca aici relatia nu e una ierarhica, unde profesorul le stie pe toate, iar elevul/ studentul trebuie doar sa asculte. Cel mai la indemana exemplu este cel din prima ora in care ne-au spus urmatoarele: “We’re not here to trick you. We’re not here to tell you what to do. We’re here to help you achive and develop your interests. For us, you’re not students, but fellow geographers who happen to know less than us but want to find out more. We’re here to guide, not to dictate”.

Pe scurt, noi am fost si suntem priviti ca niste tineri ce sunt aici sa descopere si sa afle mai multe despre diverse subiecte in functie de interesele fiecaruia. Rolul profesorilor e sa ajute si sa ofere suportul necesar pentru ca toate acestea sa se realizeze. Iar astea nu-s doar vorbe, pentru ca in marea majoritate a cazurilor relatia cu profesorii a fost una extrem de deschisa (i.e. ne-au rugat sa ne adresam folosindu-le numele mic). Asadar, daca ar fi sa rezum standardele profesorilor intr-o propozitie ar suna cam asa: se asteapta la o colaborare profesor-student, unde interesele studentului sunt cele care primeaza. Poate suna cliseic, dar cel putin in cazul meu, acesta este sentimentul.

6. Ce poti sa ne spui despre cazare? Ai primit o camera de camin, in ce conditii ti se repartizeaza si care sunt cheltuielile lunare?
Universitatea mea e un pic mai altfel, fiind impartita in 16 colegii (care se ocupa de toate activitatile non-academice - deci un pic diferite de cele de la Oxford si Cambridge). Mai intai iti alegi sau esti repartizat intr-un colegiu, apoi completezi un formular pentru cazare unde ai ocazia sa-ti alegi tipul de cazare – camera single cu baie la comun, camera single en-suite, camera dubla en-suite.

De asemenea, iti poti alege si tipul de catering pe care-l doresti: fully-catered (mananci toate mesele in colegiu, pregatite de cei de acolo), partly-catered (mananci in colegiu de luni pana vineri, iar in week-end iti gatesti singur) sau self-catered (iti gatesti singur). Mai mult, in acelasi formular ai loc sa completezi o mica descriere a persoanelor cu care vrei sa stai, in functie de hobby-uri, nivelul de liniste pe care-l doresti si asa mai departe. Eu am primit exact ce mi-am dorit si din ce stiu toata lumea primeste ceea ce-si doreste. Cheltuielile lunare sunt destul de ridicate daca alegi sa stai in colegiu si variaza in functie de ce alegi intre 4000 si 6000 de lire anual. Eu am platit in jur de 4800 in primul an, alegandu-mi o camera single en-suite si self-catered intr-un apartament de 6 astfel de camere.

7. Cum este viata de student acolo? Spune-ne cate ceva despre costurile de trai in ceea ce priveste chiria, transportul, mancarea
Lucrurile sunt complet diferite cand te muti din colegiu, in anul al doilea. Costurile pot scadea semnificativ. Conteaza tare mult de stilul de viata al fiecaruia. Te poti descurca si cu 500 de lire, dar evident poti cheltui si 1000 de lire lunar.

In Durham, chiriile variaza intre 200 si 5-600 de lire pe luna, in functie de locatie si conditii. In priviinta mancarii, preturile nu sunt foarte diferite de cele din Romania si, daca gatesti acasa, poti manca bine cu 150-200 de lire pe luna. Lucrurile se schimba daca alegi sa mananci in oras, unde preturile sunt ceva mai mari. In cazul transportului costurile sunt aproape nule pentru ca Durham-ul e oras mic si totul este accesibil pe jos in 15-20 de minute. La toate acestea, evident se adauga costurile cu iesitul afara in timpul liber care din nou depind de fiecare si de stilul de viata ales.

8. Ai simtit in vreun moment ca esti discriminat?
Eu nu. Deobicei in mediul universitar discriminarile sunt foarte rar intalnite si sistemul e de asa natura incat sa previna astfel de probleme. Povesti am auzit si nu exclud existenta discriminarii. M-am simtit intr-adevar deranjat de campania mediatica (Daily Mail) si politica (UKIP) impotriva romanilor in care s-au folosit informatii false si in care imaginea unei intreagi comunitati a fost redusa la cea a unei parti foarte mici a acesteia. Atunci intr-adevar m-am simtit deranjat, dar uitandu-ma in jurul meu si vazand ca opinia generala nu e neaparat cea indusa de canalele media aminitite mai sus, m-am mai linistit. Cu toate astea, aceasta problema ramane si nu trebuie trecuta cu vederea asa usor.
"Durham e top 15 intr-un top al universitatilor preferate de angajatorii din toata lumea lumea"
9. Cat de mult va implica facultatea in activitati de practica in domeniu?
Durham University e cunoscuta ca un centru academic de renume ce se bazeaza in special pe partea de cercetare ceea ce implica destula munca teoretica. Astfel practica se indreapta in special catre domeniul cercetarii si implica excursii si proiecte de cercetare in fiecare an. Din nou, profesorii iti sunt alaturi si te ghideaza la fiecare pas. E adevarat ca practica in afara universitatii nu e neaparat o prioritate, dar posibilitatile exista.

Durham e top 15 intr-un top al universitatilor preferate de angajatorii din toata lumea lumea. Exista un portal cu job-uri, internship-uri si alte oportunitati de angajare accesibil tuturor studentilor. Acesta e administrat de un Centru de Cariere care ofera consultanta si ajutor pentru angajare tuturor studentilor si absolventilor. Astfel, responsabilitatea activitatilor practice non-academice cade oarecum pe umerii studentilor, ghidati totusi de personal specializat. De asemenea, programul meu, Geography (MA), poate include in anul al 4lea un studiu de cercetare realizat in colaborare cu o firma/organizatie non-guvernamentala la care studentul poate lucra. Mai exista alte programe de studiu care includ si un asa numit an in industrie, cand studentul isi petrece al treilea an (din patru) lucrand intr-o companie. Cred ca oportuniatitile de parctica exista, dar responsabilitatea este in mare masura a studentului.

10. Cu ce te-ai acomodat cel mai greu? Ce ti s-a parut cel mai dificil?
Englezii sunt destul de conservatori si au inca o asa numita melancolie imperialista. Am observat atat la mine cat si la alti prieteni ca e o oarecare bariera intre studentii internationali si cei englezi (Londra poat fi o exceptie). E complicat sa te adaptezi la stilul lor de viata sau sa te obisnuesti cu acesibilitatatea limitata in grupurile lor. Nu vreau sa sune total negativ pentru ca nu este. Nu e ca si cum nu vorbim deloc cu britanicii, dar mai rar exista prietenii in adevaratul sens al cuvantului cu ei. Colegialitatea si respectul sunt insa prezente. La inceput aveam cu totul alte asteptari si poate tocmai adaptarea la aceasta realitate a fost cea mai complicata. Nu cred totusi ca e imposibila.

11. Iti permite orarul sa lucrezi in acelasi timp? Si daca lucrezi, cum sunt angajatorii?
Da. Orarul e destul de lejer, studiul fiind in special bazat pe munca individuala. E un exercitiu de time management foarte bun pentru ca ‘teoretic’ ai o gramada de timp liber care insa trebuie foarte bine manageriat. Cu toate acestea, exista timp pentru toate: scoala, munca, distractie. Pana acum am avut vreo 3-4 job-uri de la Careers Fair Assistant pana la Web and Marketing Assistant, in prezent, pentru Departamentul de Arheologie. Toate aceste roluri au fost in interiorul unversitatii si nu am nici cel mai mic lucru sa le reprosez. Am lucrat o singura data in afara universitatii, la Jocurile Olimpice din 2012 in Londra. N-am avut probleme mari cu angajatorii, dar nici nu pot spune ca am avut de-a face cu foarte multi.

12. Ce avantaje in plus iti ofera sistemul de invatamant de acolo fata de cel din Romania?
E greu sa faci comparatii, mai ales cand nu ai experimentat ambele sisteme de invatamant la acelasi nivel. Totusi, din discutiile cu prietenii mei ramasi in tara reies niste diferente destul de mari. In primul rand accesul nostru la informatii e aproape nelimitat, universitatatea facilitand acesul atat online cat si offline la o gama extrem de larga de surse de informatii. De asemenea, daca nu putem accesa o sursa sau avem nevoie de o anumita carte ce nu se gaseste in bibliotecile universitatii, tot ce trebuie sa facem e sa depunem o cerere si in maxim 2 saptamani acea sursa devine disponibila. La toate acestea se adauga faptul ca informatia primara vine de la cei mai buni oameni in domeniile lor din intreaga lume - profesorii nostri.

Profesorii sunt in primul rand angajati pe baza rezultatelor lor in cercetare. Departamentul meu e considerat a fi al 2-lea in Marea Britanie si al 4-lea in lume, astfel ca o mare parte din experti se afla in acest departament, iar accesul studentilor la expertiza si cunostintele acestora e aproape nelimititat. De asemenea, sistemul de invatamant este mult mai ‘student friendly’, iar studentii sunt mai mult sau mai putin in centrul acestuia, iar evaluarea este una facuta exclusiv pe meritul si capacitatile studentilor. Singur(ul/a) de care depinzi esti tu si nu trebuie sa-ti faci griji ca X e copilul lui Y sau ca unul a dat bani sa ia un examen si asa mai departe. Totodata, gama de programe de studiu pe care o poti alege este mult, mult mai variata decat cea din Romania. Exista tot felul de combinatii pe care le poti face intre diverse teme ce poate nu se regasesc sub umbrela unui singur program. Practic, poti face aproape orice-ti doresti fara sa faci prea multe compromisuri. De exemplu, eu mi-am dorit foarte tare sa merg pe partea umana a geografiei, iar in tara mi-era aproape imposibil sa fac acest lucru, din pacate.

13. Ce asteptari ai dupa terminarea facultatii?
Sincer, nu stiu. Mai am un an de master la Durham, dupa care mi-am propus un doctorat in Londra. Astfel ca pe urmatorii 4-5 ani probabil voi fi tot intr-un mediu academic. Nu exclud alte posibilitati, dar ‘planul’ acesta e deocamdata. Cred ca am destul timp sa ma gandesc la ce va fi dupa. Asteptarile banuiesc ca vor fi destul de mari, mai ales de la mine. Prefer totusi sa ma concentrez pe ce am eu de facut pas cu pas si nu sa-mi creez asteptari prea mari.

14. Te-ai gandit vreodata sa ramai acolo dupa terminarea facultatii?
Din pacate, e inevitabil sa nu te gandesti sa ramai acolo in Marea Britanie, caci despre Durham nu se pune problema fiind un orasel universitar foarte mic. Oportunitatile si rasplata din UK le depasesc oricand pe cele din Romania. Cu toate acestea, va fi intotdeauna ceva ce ma va trage spre (a)casa si sunt constient ca exista si in tara o gramada de posibilitati in care poti schimba ceva. Imi propun sa gasesc o balanta intre acasa si afara si sa pot face ceva in amble privinte. Mi-as dori tare mult ca cercetarea romaneasca sa ofere macar jumatate din oportunitatile din Marea Britanie sau orice alta sistem de invatamant mai dezvoltat. Cred ca e o arie unde Romania are potential, dar resursele sunt extrem de scazute. Aici sper sa reusesc sa fac ceva in viitor si ar fi probabil domeniul perfect unde se pot lega Romania de strainatate. Om trai si-om vedea.

15. Ce sfaturi ai pentru cei care doresc sa studieze in strainatate?
Experienta din strainatate e de nepretutit si fie ca-ti dai sau nu seama iti va fi de mare folos. Cei care vor sa plece si sunt convinsi de acest lucru s-o faca cu incredere, dar fara sa-si exagereze asteptarile si numai daca sunt convinsi ca pot face fata unei astfel de schimbari importante in viata lor.

Practic, iti iei viata de la inceput: singur, intr-o lume diferita de ceea ce esti obisnuit, cu oameni si valori diferite. Astfel, totul este in primul rand o experienta de viata in care dai peste situatii neprevazute si ie contactul cu oameni din toate colturile lumii. Nu poti decat sa ai de castigat de pe urma unor astfel de contacte. Totodata, sa traiesti intr-o tara straina iti poate dovedi ca acasa nu e chiar atat de rau pe cat credeai si ca imaginea ideala a strainatatii (in special cea vestica) poate fi in mare parte un produs de marketing national.

Experienta de a fi strain intr-o alta tara este cu siguranta una dintre cele mai provocatoare si nu de putine ori complicata. Cu toate acestea, raman la parerea ca merita incercat si ca cei ce-si doresc sa plece la studii in strainatate sa-si urmeze visul, dar sa se informeze inainte si sa nu se astepte la caini cu covrigi in coada. Important e sa ramana deschisi la orice posibilitate si sa incerce sa scape de prejudecati si stereotipuri.

Andreea Catan
Interviu realizat cu sprijinul Ligii Studentilor Romani din Strainatate, in cadrul proiectului "Interviuri cu studenti"