EFECTUL SUBSTANTELOR CITOSTATICE IN CONDITII DE STRESS

Pentru a intelege legaturile intre eficienta tratamentelor de cancer si stresul din perioada tratamentului , in Departamentul de Stiinte si Tehnologii Biomedicale ale Universitatii Udine din Italia, s-a realizat urmatorul experiment in 2 etape: La 2 grupe a 10 soricei li s-au injectat celule tumorale de plamani si s-a examinat starea lor dupa 21 de zile. Grupul de control nu a fost tratat cu nimic, pe cand grupul experimental a primit timp de 6 zile pudra alimentara continand Cytoxan ( un citostatic foarte eficient in tratarea cancerului de plamani la om). Rezultatul a confirmat eficienta tratamentului deoarece toti cei 10 soricei din lotul martor ( care nu au primit tratamentul ) au dezvoltat tumori detectabile, pe cand nici unul din cei 10 soricei din lotul experimental ( care au primit 6 zile pudra alimentara cu Cytoxan ) nu au avut nici o tumoare detectabila la microscopul stereo de examinare; S-au luat alte 2 loturi a cate 17 soricei carora li sau oferit conditii optime de viata ( fara nici un fel de stress ): fara inghesuiala, cu un ciclu optim de lumina si intuneric, la temperatura optima, alimentatie optima si la ore fixe cu minim de interventie din partea experimentatorilor. Ambelor loturi le-au fost injectate celule tumorale de plaman si ambele loturi au primit timp de 6 zile pudra de Cytoxan. Lotului experimental i s-a aplicat timp de 1 ora pe zi in fiecare din cele 6 zile ale tratamentului un stres minor ( avand legate de un piciorus o mica placuta de plastic ). n lotul martor 4 din cei 17 soricei au fost complet vindecati, iar supravetuirea ultimilor a fost mult prelungita, pe cand in lotul experimental efectul benefic al tratamentului cu Cytoxan a fost complet anulat deoarece nici unul din cei 17 soricei nu s-a vindecat, iar supravetuirea lor a fost identica cu un al 3-a lot care nu a primit nici un tratament. Aceste ultime cercetari confirma cercetarile anterioare ( din 1994 si 1998 ) care au demonstrat efectul stresului de reducere a Limfocitelor tip T si o crestere substantiala a Riscului de Metastazare. Toate aceste cercetari demonstreaza ca efectul antitumoral al medicamentul depinde atat de calitatile terapeutice ale acestuia cat si de performanta sistemului imunologic al pacientului pe timpul tratamentului (care este puternic diminuata chiar si de agenti stresori minori).