Scurt istoric
Tratatul de la Paris, cel prin care s-a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) a creat patru institutii :
- Inalta Autoritate;
- Consiliul Special de Ministri;
- Adunarea Comuna;
- Curtea de Justitie.

Inalta Autoritate avea o pozitie de independenta fata de guvernele statelor membre ale CECO. Ea avea si competente foarte intinse in domeniul administrarii productiei de carbune si otel. Putem cita dintre atributiile sale:
- strangerea de informatii pentru cei interesati in scopul facilitarii activitatilor lor;
- organizarea de consultatii in materie;
- definirea obiectivelor comune;
- acordarea de imprumuturi sau de garantii pentru imprumuturile contractate de intreprinderi.

Este de notat ca Inalta Autoritate putea sa intervina in materie de preturi si chiar sa instituie cote de productie, programe de fabricatie s.a.

Inalta Autoritate avea in componenta sa noua membri, care erau numiti prin comun acord de cele sase guverne. Acestia erau recrutati dupa competenta lor profesionala si nu actionau ca reprezentanti ai tarilor carora le apartineau, ci in toata independenta, in spirit european.

La 10 august 1952, Inalta Autoritate, prezidata de Jean Monet, si-a inceput prima sedinta la Luxembourg.

Este interesant de redat cum vedea presedintele Inaltei Autoritati, Monet, situatia integrarii europene la acel moment. De aceea redam mai jos urmatoarele din primul discurs pronuntat de el in fata Adunarii Comune::

"Niciodata nu vom putea sublinia suficient de mult faptul ca cele sase tari ale Comunitatii sunt vestitoarele unei Europe unite mult mai largi, ale carei hotare sunt stabilite numai de aceia care inca nu s-au alaturat. Comunitatea noastra nu e o asociatie a producatorilor de carbune si otel. Este inceputul Europei".

In baza Tratatelor de la Roma s-au creat Comisii separate, toate avand sediul la Bruxelles, atat pentru CEE cat si pentru EURATOM. Ele erau formate tot din noua membri, numiti de catre guvernele nationale pentru o perioada de patru ani. Dat fiind faptul ca in anii ce au trecut de la crearea CECO entuziasmul integrarii a devenit mai slab, emblematic in acest sens fiind neconcretizarea propunerilor de formare de comunitati europene in domeniul apararii si politic, Comisia CEE, spre deosebire de inalta Autoritate, nu adopta decizii, ci punea in aplicare hotararile Consiliului de Ministri, asigurand si executarea dispozitiilor prevazute de Tratat.

Comisia CEE a trecut in prim plan, primul ei presedinte fiind profesorul german de drept Walter Hallstein.

Denumirea de Comisie Europeana este cunoscuta dupa Tratatul de Fuziune de la Bruxelles din 1965, in acesta prevazandu-se unirea celor trei Comisii existente la acel moment intr-un singura institutie, Comisia Comunitatilor Europene.

Tratatul de fuziune stipuleaza independenta Comisiei fata de guvernele statelor membre, dar stabileste raspunderea politica a acestea fata de Parlamentul European, care poate adopta o motiune de cenzura impotriva ei.

Din 1967, cand s-a cristalizat Comisia Europeana prin fuziunea celor trei Comisii, functia de presedinte a fost detinuta de urmatoarele personalitati: belgianul Jean Rey, pana in 1970, italianul Franco-Maria Malfatti care, fara sa-si incheie mandatul, a fost inlocuit de socialistul olandez Sicco Mansholt, francezul Xavier Ortoli intre 1973-1977, englezul Roy Jenkins, intre 1977-1981, luxemburghezul Gaston Thorn, intre 1981-1985, pentru un deceniu apoi, Jaques Delors (1985-1995), in perioada 1995-1999 Jacques Santer, in perioada 2000-2004 italianul Romano Prodi, iar din noiembrie 2004 de portughezul JosA Manuel Barroso.



Prin AUE anumite puteri de decizie au fost transferate de la Consiliu catre Comisie.

Prin Tratatul de la Maastricht, articolul P, paragraf 1, au fost abrogate articolele de la 10 la 19 din ratatul de fuziune de la Bruxelles referitoare la compunerea si organizarea Comisie, in locul acestora fiind inserate in cele trei tratate comunitare dispozitii avand un continut identic .

Principalele inovatii aduse de Tratatul de la Maastricht poarta asupra desemnarii si duratei mandatului Comisiei, respectiv de la 4 la 5 ani, situand-o astfel intr-o anumita dependenta fata de Parlamentul european .

Prin Tratatul de la Amsterdam, Comisia a ramas cu aceleasi atributii, modificarile aduse de tratat nefiind esentiale, astfel :
- in privinta cooperarii in domeniul justitiei si al afacerilor interne, prerogativa unor initiative, care la momentul respectiv erau exercitate impreuna cu statele membre, ii raman in exclusivitate;
- in domeniul acooperarii intensificatea, in cadrul CE, Comisia detine monopolul initiativei, pe care nu o imparte cu statele membre;
- s-a intarit pozitia presedintelui Comisiei.

Comisia indeplineste trei functii de baza:
1. Dreptul de initiativa: rolul sau de initiator al politicilor comunitare este unic.
In plus, Comisia functioneaza ca organ executiv al Uniunii Europene, veghind la respectarea Tratatelor incheiate. Ea reprezinta interesul comun si in mare masura, semnifica personalitatea Uniunii. Principala sa preocupare este aceea de a apara interesele cetatenilor Europei.
Membrii Comisiei sunt alesi din tarile UE, insa fiecare dintre ei depune un juramant de independenta.

2. O alta functie a Comisiei este aceea de a veghea la respectarea tratatelor UE, astfel incat legislatia UE sa fie corect aplicata de catre Statele Membre, iar toti cetatenii si participantii la Piata Unica sa poata beneficia de conditiile unitare asigurate.

3. Cea de-a treia functie a Comisiei este aceea de organ executiv al Uniunii, avind responsabilitatea implementarii si coordonarii politicilor. Una dintre atributiile sale executive consta in gestionarea bugetului anual al Uniunii si a Fondurilor Structurale, al caror principal scop este de a elimina decalajele economice dintre zonele mai bogate si cele mai sarace ale Uniunii.