Avand zilele trecute o discutie cu ai mei despre planurile fratelui meu privind masterul pe care nu stie daca sa il urmeze sau nu, am ramas cateva minute pierduta in spatiu, blocata pe intrebarea: Oare cat de mult au dreptul parintii sa ne hotarasca deciziile viitoare?
Trebuie sa recunosc ca desi fatis am fost de partea parintilor, (desigur!), ca ce altceva poate sa faca o sora mai mare, pe de alta parte mi-am spus ca e de fapt decizia fiecaruia ce studii vrea sa urmeze sau nu in continuare!
Insa din pacate, daca parintii isi imagineaza un scenariu al viitorului tau, in cele mai mici detalii, cateodata e destul de greu sa faci pe Gica contra! Trebuie sa recunoastem ca desi meseria de parinte este extrem de grea, cateodata comunicarea parinte-copil nu este intr-atat de eficienta. Si de aici rezulta o multitudine de probleme, pentru ca desi aparent deciziile sunt luate in interesul copilului, lucrurile nu sunt atat de simple precum par!
Oricum sunt de apreciat parintii care nu sunt indiferenti si care vor poate sa isi impinga de la spate copilul prea putin ambitios! Dar de aici la a decide in locul studentului direct vizat de studiile pe care le va urma, e cale lunga!
In concluzia discutiei amintite mai sus, am ramas din pacate cu aceeasi dilema: Asteptarile parintilor nostri sunt o frana a idealurilor noastre sau dimpotriva un motor care declanseaza un motor ascuns al ambitiei personale?
Tu ce crezi?
Andreea Iolu - editor Studentie.ro
Alegerea studiilor viitoare: un proiect individual sau de familie?
