In aceasta dimineata, cand pe la urechi imi vajaiau tot felul de informatii si de pareri legate de Bac, ma gandeam, cu nostalgie si cu putina tristete, cat de mult se pot schimba anumite lucruri in cativa ani. Si spunand asta ma refer la noua generatie de liceeni (care mi se pare ca seamana tot mai putin cu ceea ce eram eu si colegii mei acum vreo 4-5 ani) si la stirile despre mita, Bac cumparat, care mi se par tot mai multe de la un an la altul.
Se prea poate sa idealizez. Sau, la fel de bine, se poate ca, in oraselul din care ma trag, coruptia din invatamant sa nu fi fost atat de mare (ca exista, asta e clar, o stiu si eu, o stie toata lumea). Cert este ca ma regasesc tot mai putin in atitudinea noii generatii fata de profesori si nu numai, in felul in care se da bacalaureatul in momentul de fata - o bataie de joc, daca e sa ma intrebati pe mine - si in modul in care, in general, se desfasoara lucrurile in prezent in invatamantul preuniversitar.
Ce-i drept, nici la facultate lucrurile nu sunt mai roz. De altfel, exista multi profesori universitari care iau mita si care nu te trec decat daca vii cu bijuteria de aur la examen sau cu pliculetul de euro. Si totusi... de ce oare mi se pare mai trista situatia din licee? Poate pentru ca eu imi amintesc de acea perioada cu drag, ca de o perioada a incertitudinii, a inocentei (inca!), a incercarilor, a inceputurilor procesului de maturizare si de renuntare la copilarie, in care incercam sa ma adaptez la cerintele sociale ale colectivitatii din care faceam parte (iesiri, etc.), dar luam si destul de in serios partea de "invatat". Si imi amintesc ca, oricat de zapaciti ar fi fost colegii mei, existau anumite limite in ceea ce priveste indrazneala si felul in care se adresau profesorilor la clasa. Poate clasa mea a fost, totusi, o exceptie, cine-stie? Liceeni rebeli si certati cu tot ce inseamna autoritatea impusa de adulti au existat mereu. Dar parca acum lucrurile au luat-o razna de-a binelea. Si parca e din ce in ce mai rau. Bunul simt o fi disparut cu totul?
Imi dau seama ca, din fericire, sunt si licee care au standarde ridicate, profesori bine pregatiti si dedicati si elevi responsabili, dar acestea fie sunt ignorate in toata nebunia asta a mitei la Bac si a elevului sub mediocru, fie sunt foarte putine si, prin urmare, ies doar in anumite momente in evidenta.
In sfarsit, ma gandesc ca aceasta este senzatia fiecaruia dintre noi, dupa un anumit numar de ani de la terminarea liceului. Probabil ca si cei mai mari decat mine au gandit similar despre generatia mea. Sau poate doar asa imi place mie sa vad lucrurile, pentru a nu ma mai intreba cat de mult va continua sa se degradeze sistemul romanesc de invatamant...
Dana Saporan - editor Studentie.ro
Amintiri din liceu sau cum se schimba lucrurile in cativa ani
