A batut clopotul de sfirsit de sesiune, cel putin pentru unii dintre voi. Cei din redatia ziarului Opinia Studenteasca au decis unanim, ca acum, in pragul vacantei teoretica, pentru unii dintre ei sa dea cu tensiunile acumulate de pamint si sa impartaseasca cu voi, prietenii lor de suferinta, experienta aceasta terifianta, ce poarta numele de sesiune. Iata, asadar, prin ce-au trecut. Veti intelege la sfirsit de ce experientele expuse sunt anonime."Eu sint inca in sesiune. In sesiunea de restante, adica. Pentru ca nu am reusit nici acum, dupa cinci semestre, sa accept cum sa dea altii startul pentru mine. De departe ar putea parea ca nu voi reusi, pentru ca am ramas in urma cu examene, cu proiecte, cu aproape tot. De fapt, cine spune cind ramai in urma sau cind ajungi primul la linia de sosire? Pentru mine inca nu s-a stabilit nimic. Cresc, evoluez si cred fara tradare ca forta se gaseste in slabiciunea de-a lupta cot la cot cu ceilalti. Lupta de unul singur e mai savuroasa.Deja vad muntii incarcati de zapada si turisti veseli la vin fiert pe pirtie, de fapt cred ca am inceput sa-i vad inca din ultimele minute ale examenului de Relatii Internationale, de la care am iesit fluierind. Sesiunea aceasta este penultima din viata mea si, de departe, cea mai usoara. Am scapat din ea ca prin urechile acului, precum studentul care gaseste mai repede mici improvizatii, decit sa aprofundeze cu adevarat o anumita materie. Imi asum o superficialitate daunatoare, in conditiile in care imi permit sa fluier dupa o nota obtinuta poate prea usor, intrucit nu-mi amintesc sa fi pierdut o noapte pina a doua zi dimineata, cu foile in mina.In anul intii am plins la prima nota de sapte, de ciuda. A doua sesiune a venit cu primul sase din viata mea. In urmatoarele patru sesiuni, aceste doua note erau nelipsite si erau dovada mea de normalitate. In penultima sesiune din viata mea de studenta am primit primul zece cu felicitari iar parintii sint mai nedumeriti decit mine.Azi, la ultimul examen, ma batea gindul sa ies mai repede. Adica nu intelegeam cum vine asta, sa dai examen duminica, cind toata lumea stie ca e zi data de la Dumnezeu pentru odihna. Am promis solemn ca nu mai beau cafea, incepind de miine dupa ora trei, cind intentionez sa ma trezesc, fara sa mai tiuie alarma la telefon.
