Nevoia de a-si asigura un trai decent i-a impins pe unii tineri sa renunte la facultate si sa faca lucrurile sa se intample ACUM.
"Nu puteam sa fac o facultate doar pentru ca era la moda"
Analizand bine situatia in care se afla acum patru ani, Anca Gina Pop a luat o hotarare decisiva la cei 18 ani ai ei: sa plece in Spania, desi avusese rezultate bune la examenele de BAC. "Vedeam cum prieteni de-ai mei studenti se chinuiau sa ajunga la sfarsit de saptamana cu cheltuielile, cu chiria in orasele universitare, unii lucrau in timp ce studiau, iar altii au abandonat pe parcurs. Bineinteles ca multi dintre studenti o duceau bine, insa in spatele lor erau parintii."
Pe langa situatia financiara ce nu o incuraja sa devina studenta, Anca isi motiveaza si `intern` alegerea. "Nu puteam sa fac o facultate doar pentru ca era la moda. Asta trebuia sa vina din tine, si daca nu simti un lucru, mai bine nu te chinui cu el. M-am gandit sa imi creez prima data situatia si apoi sa incep sa studiez. "Familia ei nu a reactionat favorabil la decizia pe care a luat-o, pentru ca vedeau in ea potentialul de a-si continua studiile. "Am avut foarte multe discutii in legatura cu plecarea mea", discutii ce s-au incheiat cu un acord tacit din partea parintilor.
La inceput a fost vraijita de aceasta noua lume: "Recunosc ca am ramas surprinsa de schimbare si de tot ce am vazut. Am fost placut impresionata de tot ce se intampla in jurul meu." Apoi au aparut si problemele cu care se confrunta in mod obisnuit un strain: "La inceput e foarte greu sa-ti gasesti de lucru intr-un loc unde nu te cunoaste absolut nimeni si intr-o tara unde nu stapanesti foarte bine limba." Aceste probleme au fost depasite cu angajarea ca barman-ospatar, iar apoi, odata cu obtinerea vizei de lucru, cu gasirea unui post mai avantajos, casierita intr-un supermarket. "Pot sa spun ca sunt foarte multumita de ceea ce fac. Financiar, este un serviciu bine platit, orarul foarte convenabil, iar colegii de munca...o placere sa lucrezi in echipa."
In cei patru ani, Anca a remarcat ca oamenii se raporteaza diferit acolo la necesitatea de a avea un nivel superior de educatie.
Majoritatea tinerilor se lasa de studii la 16 ani si incep sa lucreze pe cont propriu. Se valoreaza mai mult experienta si capacitatea de a lucra", a observat Anca, vazand ca nimeni nu i-a cerut o evidenta a studiilor. Cu toate acestea, nu a renuntat la planul de a incepe o facultate. A avut chiar o tentativa in acest sen.: "Am incercat, intr-una din vacantele in Romania, sa ma inscriu la o facultate la distanta in Bucuresti. Mi-am platit primul an, insa nu m-am intors niciodata sa imi dau examenele, ci doar ca sa-mi retrag dosarul, din pacate. Serviciul de aici nu mi-a permis sa revin in tara pentru a-mi sustine examenele. Am un contract fix, pe care trebuie sa il respect." Acest impediment nu i-a zdruncinat insa increderea ca, intr-o zi, va avea diploma in man.: "Momentan nu imi continuu studiile, dar asta nu inseamna ca am renuntat complet la ele."
In acest timp scurs in Spania, a realizat multe, mai multe decat ar fi reusit sa faca in tara. "Sunt foarte multumita de viata pe care o duc aici si, in limita normalului, am tot ce imi trebuie." Aceasta experienta, care a maturizat-o mai devreme, o face sa vada lucrurile cu alti ochi: "Perioada pe care o traiesc acum e una trecatoare, ca multe altele in existenta mea, si sunt convinsa ca va fi in continuare o experienta placuta pentru mine, poate la fel de placuta precum ar fi fost anii de facultate."
De la student intretinut la "om al muncii"
Acest "cum ar fi fost daca" ce se simte in cuvintele Ancai s-a materializat in cazul lui Radu Hancu (22 de ani). A fost student timp de doi ani pana sa se convinga de "inutilitatea unei facultati ce nu pune deloc accent pe experienta practica, pe cunostinte aplicabile". Prima facultatate, Facultatea de Inginerie, i-a lasat un gust amar: "Nu mi-a placut pentru ca se faceau diferente intre studenti. Eu eram din Ramnicu-Valcea si faceam facultatea la Sibiu. Am fost picat la examen pentru ca eram `oltean`." Ca atare, dupa un an, a renuntat si s-a inscris la Facultatea de Drept, sectia Relatii Internationale. Dupa numai sase luni, a ajuns la urmatoarele concluzii: "Da, studiile sunt importante, dar nu ce se facea la scoala: lucruri bagate in plus. As fi preferat scurt si la obiect."
Orientandu-se dupa cerintele pietei de munca si remarcand ca,`in majoriatea intreprinderilor nu mai sunt pe primul plan studiile, ci ceea ce stii tu sa faci`, a abandonat si aceasta facultate si s-a decis sa paraseasca Romania, `o tara unde cei ce pornesc fara bani si relatii au sanse mici de realizare`, pentru Italia. Acum sase luni, a trecut granitele spre o noua viata. "Schimbarea a fost destul de mare. Italia este o tara dezvoltata, numai ca o strica stranierii. Dar ironia sortii este ca tot ei o si ridica, facand munca de jos."
Radu tine sa precizeze ca, in Milano, atitudinea italienilor fata de est-europeni nu este atat de negativa precum lasa a se intelege ziarele din peninsula. "Italienii sunt deschisi a colabora cu noi, stranierii" si, ca urmare, Radu si-a gasit repede de lucru ca sofer de distributie. Trecerea de la studentul intretinut de parinti la un `om al muncii` a fost dificila, dar el este multumit pentru ca este platit pe masura.: "In Romania, pentru ceea ce fac aici, salariul primit ar fi fost la limita subzistentei. Castig de zece ori mai bine decat in tara."
Radu afirma ca o diploma romaneasca nu i-ar fi schimbat situatia. "Nu m-a intrebat nimeni ce studii am. Si nimeni nu mi-a oferit posturi de conducere. Din punctul acesta de vedere, sunt inca strain pentru ei". In acest moment, nu se gandeste la un viitor exclusiv peninsular: "Pentru mine, Italia este tara care-mi permite sa strang bani. Vreau sa ma intorc in Romania si sa-i investesc in viitorul meu acasa. Odata ce ai o situatie materiala satisfacatoare, lucrurile incep sa vina de la sine, inclusiv diploma de facultate".
"M-as intoarce ca turist"
Un sejur in forta in Spania l-a determinat pe Dumitru Candale sa se reintoarca in Romania pentru a relua studiile de unde le-a lasat. Absolvent al Liceului Economic, Dumitru si-a exprimat inca din clasa a XII-a dorinta de a parasi tara. Parintii lui "nu prea au fost incantati, dar a fost decizia mea si a trebuit sa mi-o respecte".La 19 ani a plecat in Spania si acolo a realizat ce responsabilitati implica viata pe cont propriu: "Am lucrat in mai multe domenii, dar numai munca fizica. Am incercat sa-i fac fata, cu toate ca in tara nu lucrasem prea mult si nu stiam ce inseamna munca grea. A fost greu, dar incet m-am obisnuit." Experienta lui printre straini l-a invatat ca "banul este totul si prietenul cel mai bun de acolo este `tu insuti`".. In momentele cele mai grele, gandul revenirii in tara i se parea cea mai buna alternativa: "de multe ori vroiam sa ma intorc acasa si-mi ziceam ca mi-ar fi mai bine cu bani putini, dar macar as fi acasa."
Dupa 18 luni de munca in Spania, Dumitru s-a lasat convins de parinti sa urmeze scoala de mecanici de locomotiva, in Brasov. A accepat doar pentru ca "este o meserie curata, de viitor, cu salarii de peste 1500 de euro, fara munca fizica". Dupa 5 luni de scoala, priveste in urma si realizeaza ca, per ansamblu, viata lui in Spania a fost o experienta pozitiva, deoarece i-a oferit ocazia sa cunoasca "si alte medii de viata, alte obiceiuri, alti oameni". In schimb, regreta "timpul pierdut" si spune ca s-ar reintoarce acolo doar ca turist sau daca ar primi permis international de conducere locomotive pentru a putea munci acolo.
Aceste trei povesti de viata sunt solutiile gasite de trei tineri dezamagiti de starea actuala a tarii in care s-au nascut, tara care isi educa tinerii mai putin pentru viitoarele nevoi si mai mult pentru o bucata de hartie.
Redactor: Andra HANCU
FOTO: Alexandru SAVA
Au dat studentia pe munca
