Resursa regina a secolului nostru este informatia. Constantin Noica sublinia importanta informatiei, in convorbirile sale, astfel: Exista, in vremuri de mare densitate cum sunt cele de azi, o suprema valoare, din care omul isi face hrana zilnica: informatia.
Modalitatile si amploarea cu care informatia este produsa, colectata, prelucrata, pastrata si difuzata au evoluat odata cu dezvoltarea societatii omenesti. La toate acestea se adauga “mariajul” dintre calculator si telecomunicatii, determinant pentru amplificarea comunicarii. Cele doua tehnologii (tehnologia calculatoarelor si aceea a telecomunicatiilor), luate impreuna, sunt denumite tehnologie informationala.
Performantele tehnologiei informationale au modificat radical peisajul birourilor. Acestea au devenit “terenul de joaca” al NTI astfel incat e-revolution a favorizat aparitia unor modalitati revolutionare (pentru deja apusul secol XX) de desfasurare a muncii prin birourile mobile sau birourile electronice.
Caracteristica principala a TI este evolutia progresiva: 50% din tehnologia actuala a fost inventata in ultimii 2 ani iar durata de viata a unei tehnologii informationale este considerata a fi, in prezent, de 18 luni (legea lui Moore).
Putem afirma, cu certitudine, ca traim o adevarata revolutie informationala, in care tehnologiile au sporit considerabil capacitatea noastra de a achizitiona, manipula, stoca si comunica informatii. Dispunem de instrumente care ne permit sa extragem si sa comunicam informatii in cateva secunde, oriunde, oricui si la orice ora, si mai ales suntem in masura sa comunicam usor, sa lucram impreuna, sa partajam resursele si sa luam decizii electronic.
Este aproape imposibil de prevazut, la modul exhaustiv, impactul digitizarii asupra societatii. Revolutia tehnologica se dezvolta in functie de reactiile indivizilor, influentand, in acelasi timp, practicile culturale si catalizand evolutia progresiva a sistemelor de gandire traditionale.
intr-o lucrare din 1993, Post Capitalist Society, Peter F. Drucker facea urmatoarea apreciere1: “Cunoasterea nu este doar o alta resursa; precum factorii traditionali ai productiei, ea este astazi unica resursa semnificativa… muncitorul pe taramul cunoasterii este unica si cea mai mare avere”.
