Despre studenti, camin si facultate am tot scriu si-am sa mai scriu. Ar fi totusi interesant sa mai schimbam tonul, cu alte pareri, conotatii si perspective studentesti.
Cum vede un roman perioada studentiei, care sunt experientele pe care le gusta si mai ales amintirile cu care ramane, va spune Iolanda Vasile - o tanara care a facut uz de dreptul la replica, trimitandu-si impresiile la redactia Studentie.ro.
"Anii de facultate...in teorie punte de formare profesionala, in practica se transforma intr-o perpetua specializare in viata; pentru unii in viata de "student", pentru majoritatea in fuga cotidiana. Ca in toate, si in facultate inceputurile sunt pline de boemie, usor timide in incercarea de demistificare a noului, independent de context: academic, socio-cultural, individual sau profesional. Emotii, multe emotii pline de avant "muncitoresc", caci dificila e viata studentului lls-ist, mai alesatunci cand incepe 2 limbi straine, absolut strain si se "confrunta" cu un munte de teme, ca nimeni altul !!
Cred ca in primul an e greu sa mentii un echilibru intre tot ce vrei sa faci, sa experimentezi, incluzand nenumaratele iesiri cu noile grupuri (caci trebuie sa semnezi o afiliere) si ceea ce ar trebui sa faci. Suna inocent si cu siguranta e, pentru ca sunt inca student roman, dar primul an e o nebunie, o fuga dupa toti si toate. O fuga pe care la inceput ne-o oferim si ne-o permitem inconstient, o perioada in care timpul ne e inca aliat.
Dupa ce mirajul initial pierde in intensitate viata de student intra pe un fagas normal, castiga o anumita rutina, care desi blamata, ce n-am da sa fie eterna! Acum nu mai simti nevoia sa cunosti toate barurile si cluburile, pentru ca esti deja un obisnuit al casei, acum vrei sa devii client fidel al "culturalizarii", caci toate in viata au vremea lor.:P
Il cunosti pe Caragiale si altfel decat l-ai citit in copilarie, descoperi burgul de odinioara in fotografii zimtate, inveti cu studentii straini ca pizza si kebabul din colt nu sunt singurele optiuni culinare, iar daca ai noroc lasi pe cineva sa te iubeasca cat de sincer poate, daca nu pana viata va va desparti, macar pana la sfarsitul facultatii. E perioada care da cele mai multe povesti pentru nepoti, amintiri, sperante, dezamagiri, plansete, conversatii care sfideaza timpul, experiente profesionale dintre cele mai nebanuite si pentru cei mai norocosi dintre noi o bursa Erasmus.
Erasmus nu ar trebui sa lipsesca, e ca sarea si piperul, suma a tot ceea ce ai trait pana atunci in facultate si ce vrei sa traiesti mai departe in viata. In lunile sau anul acela nasti si renasti in multiculturalitate ca sa te intorci la tine apoi mai plin de forte pentru tot ceea ce visezi ca vei face. Despre Erasmus se poate articula mult, in general cred ca cel mai bine este redat in binecunoscutul "L'auberge espagnole" , care are cu siguranta un personaj pentru fiecare dintre voi. E ceva al nostru, pentru noi si multele natii pe care am invatat sa le cunoastem, sa le acceptam si iubim si pe care probabil nu le vom mai vedea niciodata, numai daca promisiunea de calatorit in jurul lumii va fi indeplinita. Despartirea doare, dar ramane surasul si pacea amintirilor, inainte de furtuna licentei.
Mult as mai depana daca nu m-ar pandi chiar acum maldarul ala de dictionare bilingve deja suprauzitat !"
Cronica Studentie!
