Mediul intern constituie spatiul inconjurator al celulelor din organism format din apa in care sunt dizolvate diferite substante organice si anorganice. El ocupa cam 12-15% din volumul lichidian al organismului. Prin intermediul sau se realizeaza schimburile de substante dintre sange si celule.
Homeostazia consta in mentinerea constanta a proprietatilor mediului intern pentru a permite activitatea normala a celulelor. Cronomul defineste structura temporala a sistemelor biologice care este variabila. Membrana celulara are o structura complexa lipido-proteica cu o permeabilitate selectiva si cu importante functii in transportul substantelor, receptia unor semnale sau activitatea enzimatica.
Canalele membanare sunt structuri proteice care ajuta la transferul substantelor prin membrana. Activitatea lor este dependenta de incarcarea electrica a membranei, de prezenta unui ligand sau de distensia mecanica. O serie de substante pot bloca functionarea unui canal. Pompa de Na+-K+ este o proteina membranara transportoare pentru schimbul impotriva gradientelor de concentratie a 3 Na+ contra 2 K+ cu consum energetic oferit de ATP. Ea poate fi inhibata de glicozizii digitalici favorizand acumularea de Ca2+ in celula miocardica a carei forta de contractie creste.
Receptorii membranari sunt proteine care reactioneaza cu molecule de semnalizare transmitand informatii celulelor. Cei mai cunoscuti receptori sunt cei adrenergici (? si ß) activati de catecolamine (noradrenalina, adrenalina) si cei colinergici (muscarinici si nicotinici) activati de acetilcolina. Semnalele transmise celulelor initiaza eliberarea in interiorul acestora a unui al 2-lea mesager care va influenta activitatea enzimelor, a canalelor ionice, citoscheletul sau expresia genelor. Ca al 2-lea mesager actioneaza cAMP, cGMP, Ca2+, inozitol-trifosfatul, diacyl glicerolul.
