Rectorul Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca explica intr-un comunicat motivele pentru care nicio universitate din Romania nu este in primele 500 din lume.
Astazi in Romania s-a ajuns ca persoane cu infractiuni la activ sa propuna coduri de etica academica, oameni fara vreo realizare sa predice ce este in universitatile occidentale, fabricanti de articole lipsite de efecte sa dea lectii de productivitate stiintifica, diletantii sa vorbeasca de ierarhii universitare. Peste toate, amatorismul prolifereaza in cele mai inalte pozitii din administratie si din stat, iar noul cal de bataie este reprosul: „nici o universitate din Romania nu este in primele 500 de universitati din lume". Daca reprosul l-ar formula oameni cu capul pe umeri si cu realizari la activ, ar fi de inteles.
Desigur, orice ierarhizare a universitatilor este de luat in seama, daca este facuta dupa un criteriu explicitat si pe baza de informatii acurate. Ierarhizarile sunt, in fapt, excelente mijloace pentru a orienta dezvoltarea unei universitati. Ele sunt, de altfel, elaborate tocmai pentru a fi folosite ca astfel de mijloace (exemplu cel mai edificator fiind clasamentul Shanghai).
Este de adaugat, insa, imediat ca nu exista ierarhizare a universitatilor dupa criterii cuprinzatoare. Ierarhizarile Times, Der Spiegel, Focus, sunt mai complexe decat altele (celebra Shanghai luand in seama firesc, conform intereselor legitime ale atat de dinamicei Chine, mai mult criteriul publicatiilor stiintifice). Nici o ierarhizare de universitati nu da seama suficient de impactul tehnologic al publicatiilor stiintifice, de descoperiri si inovatii efective, de efectele culturale ale universitatilor. De aceea, Uniunea Europeana pregateste in momentul de fata o noua ierarhizare.
Inca o data: ierarhizarile existente de universitati trebuie luate in seama si folosite ca instrumente de schimbare. Nimeni nu poate pretinde, insa, completitudine pentru vreo ierarhizare, oricare ar fi ea. Aceasta din motivul simplu ca nu avem vreo ierarhizare cuprinzatoare in raport cu functiile actuale ale universitatilor.
Clasificarea pe care amatorii, care dau tonul in deciziile privind invatamantul actual din Romania o invoca (fara sa o cunoasca deajuns!), este cea dupa criteriul publicatiilor stiintifice. Orice om prevenit stie ca importanta publicatiilor pentru un universitar este cruciala. Nu esti universitar veridic fara publicatii recunoscute international.
De ce Romania nu are universitati in primele 500 din ierarhia mondiala? Trebuie spus, din capul locului, ca niciodata in istorie tara noastra nu a avut universitati in primele 500 din lume. Cauzele sunt multiple. Pe teritoriul actual al Romaniei universitatile au fost infiintate tarziu (1860 la Iasi, 1864 la Bucuresti, 1872 la Cluj etc.), iar aceste institutii au avut nevoie de timp pentru consolidare. Echiparea si finantarea au fost mai mult in suferinta. Politizarea a ramas excesiva.
Autonomia universitara a fost prea adesea incalcata de autoritati. Asemenea cauze vin pana in zilele noastre, doar ca acum se incearca sa se politizeze si mai mult universitatile, abolind autonomia in acceptiunea europeana, sub pretextul ca universitatile existente nu sunt in primele 500 din lume.
Remarc faptul ca Universitatea Babes-Bolyai se apropia, gratie multor masuri luate din 2006 incoace (modernizarea infrastructurii, echiparea la varf a laboratoarelor, marirea veniturilor personalului, politica proactiva a cercetarii stiintifice, angajarea masiva de personal nou, sprijinirea personalitatilor stiintifice existente, angajarea politicii excelentei etc.) de intrarea in primele 600 si era limpede ca, cel mult in doi-trei ani, putea intra in 500. Trebuiau satisfacuti, insa, cativa parametri structurali: coborarea sub 18 studenti la un post didactic, existenta a cel putin 15-20% profesori universitari din totalul de corpului didactic (lectori, asistenti, conferentiari etc.), buget de cel putin 300 de milioane de Euro pe an si alti parametri. in plus, o astfel de universitate, fiind extrem de comprehensiva (reunind asadar stiinte, inginerii, stiinte sociale, umanioare, teologii, arte etc.) are nevoie de sustineri aparte pentru a putea intra in 500.
Un distins rector din Budapesta, care a lucrat, in numele Bancii Mondiale, multi ani, la Bucuresti, ne spunea:"nu se poate face cu succes politica a excelentei intr-o universitate daca politica autoritatilor nationale nu este orientata spre excelenta". Din nefericire, a avut dreptate. Din 2009 incoace nu contenesc deciziile gresite ale guvernului si ministerului. Blocarea (ilegala in fond) a ocuparii posturilor, taierile bugetare, ocuparea cu personal necalificat a ministerului sunt doar cateva dintre acestea.
Pe de alta parte, nu se va intra in 500 daca profesorii de varf, sunt loviti sistematic de legislatia ce se propune. Cum sa intre Romania in 500 cu un guvern incompetent? in definitiv, institutiile care decid viata romanilor si sefii tarii sunt pe locuri apreciabile in lume? Nu mai insist asupra altui fapt: cum sa intre universitatile autohtone in 500 cu masuri anacronice, de felul reglementarii masteratului si doctoratului din 2005? Daca inventariem piedicile puse, prin politica universitara eronata, la intrarea vreunei universitatii din Romania in 500, atunci actuala administratie a tarii iese, cu siguranta, campioana.
Fireste, este de luptat pentru a intra in fata in clasamente. Dar rezultatul luptei nu depinde doar de luptatori, ci si de cei care le afecteaza, prin legi si reglementari eronate, actiunea. in orice varianta, insa, autonomia universitara, in intelegerea internationala (vezi Declaratia de la Lima, 1988, sau Magna Charta, 1988, a universitatilor europene), ramane conditie sine qua non a performantelor universitare. Din pacate, la noi se intelege anevoios ca autonomia universitara nu este cadoul sau gestul generos al cuiva, ci o valoare in sine, imanenta pluralismului modern.
Sursa: UBB
De ce nicio universitate din Romania nu e in primele 500?
