Suntem o generatie de consumeristi. O generatie robotizata, avand drept unica pasiune: consumul.
Consumam in cantitati industriale, orice: de la metri cubi de apa pentru o simpla baie, de la sacose de plastic pe care le utilizam hulpav in hipermarketuri, pana la bunurile acumulate la finalul interminabilelor sesiuni de shopping. Mai amuzant este ca maratonul de shopping se asociaza, mai nou, cu o terapie de relaxare.
Pana si la metrou, ajungem, asa obositi si lipsiti de chef cum suntem dupa o zi de scoala/munca, sa consumam, sictirit si involuntar, publicitatea ce ruleaza ametitor pe ecranele cu plasma aparute ca ciupercile dupa ploaie.
Si cum peisajul consumerist n-ar fi suficient de bogat, de sarbatori ritualurile de consum devin si mai aprige. Cumparatorii iau cu asalt raioanele din hipermarketuri, roind ca albinele in cautare de provizii mai mult sau mai putin stringente, pentru a-si umple cosurile si a-si cumpara, cash sau cu cardul, fericrea. Jucarii de toate felurile, dulciuri de toate aromele, haine de toate culorile, accesorii pentru toate gusturile, cu toatele ne indeamna sa consumam. Si o facem, manati de imperioasa nevoie de a avea "hambarele pline". Compensatoriu, am putea spune. Pentru un popor iesit din comunist, gandul de a avea la indemana orice si-ar putea dori, functioneaza de maniera unui experiment pavlovian. In ideea ca romanii si-ar putea gasi facil aceasta scuza, ce pretext ar putea avea americanii sau popoarele dezvoltate? Consumerismul ramane in continuare maladia secolului XXI.
Consumam sustinut resursele naturale, mancarea si...ce-i mai rau, neuronii. Totul pentru o pseudo-fericire gratuita, aparent tentanta, intr-o societate mult prea ocupata pentru micile placeri de zi cu zi.
In fata acestui adevar cu valoare de generalitate, ramane justificata intrebarea: intr-un final ce ne va mai ramane de consumat?
Georgiana Voicu - Editor Studentie.ro
Despre consumerism... numai de bine
