Exista, in Hotararea guvernamentala privind organizarea doctoratului (Hotarare la care ne vom referi in continuare prin HGOD), unele lacune si imprecizii care privesc modul de intelegere a componentei de cercetare. Aceasta componenta constituie esenta doctoratului si culmineaza prin sustinerea tezei. Poate sa para curios, din acest punct de vedere, faptul ca HGOD prevede, pentru programul de cercetare, o perioada mai scurta decat pentru studiile universitare avansate. Realitatea de pe teren este insa alta si ea ar trebui sa fie stipulata explicit. Frumos se spune in HGOD ca "doctoratul stiintific se bazeaza pe creatie si cercetare avansata" (aici cuvantul "avansata" ar putea lipsi); dar daca este asa, ar trebui specificat ca la admiterea la doctorat sa fie verificate nu numai cunostintele candidatilor, ci si capacitatea lor de a se angaja in cercetare; orice profesor stie ca numai o parte mica a celor ce incheie licenta sau masteratul cu note mari este capabila de cercetare, dupa cum unii licentiati sau cu master care nu au notele cele mai mari obtin ulterior rezultate bune in cercetare. Celui cu note mari, dar care nu a dat, pana la obtinerea masteratului, nici un semn ca ar avea aptitudini pentru cercetare, l-as prefera pe cel care cu note eventual mai mici decat ale precedentului, la capitolul cunostinte, dar care a demonstrat mai multa initiativa si mai multa imaginatie. Practica doctoratului arata ca bazele viitoarei teze se cristalizeaza inca in perioada pe care HGOD o numeste "program de pregatire bazat pe studii universitare avansate"; simptomele acestei situatii se manifesta, de regula, prin publicarea, de catre doctorand, a unor articole in reviste de cercetare. In mod normal, teza nu vine pe un teren gol, ci este pregatita de cercetare. Mi se pare normal ca, inainte ca doctorandul sa elaboreze o lucrare de o suta de pagini, sa ne convinga de capacitatea sa de a elabora un articol original de zece pagini. Nu as numi prima componenta ca fiind numai de studii, ci de studii si cercetare, iar a doua componenta ar deveni aceea a elaborarii tezei. La originalitate nu se poate face rabat, asa cum se intampla la Art. 28, unde tezei de doctorat i se cere numai sa contina "elemente de originalitate"; teza trebuie sa fie in intregime originala, nu numai in 20 de pagini dintre cele o suta ale ei. Conditia ca teza sa includa si "modalitati de validare stiintifica a rezultatelor" nu poate fi indeplinita fara publicarea prealabila, in reviste acreditate, a unora dintre rezultatele din teza. Nici nu ar trebui admisa la doctorat o persoana care nu a publicat nimic pana atunci. Nu e obligatoriu ca doctoratul sa urmeze imediat masteratului. Prevederea care recomanda stimularea publicarii rapoartelor stiintifice ale doctoranzilor (Art.13, punctul 6) mi se pare insuficienta; aceasta publicare ar trebui sa fie obligatorie.Intr-o alta ordine de idei, nu se tine seama de faptul ca, din diverse motive, au existat si exista persoane care nu se angajeaza intr-un program de doctorat imediat sau la scurt timp dupa obtinerea licentei sau a masteratului, dar care sunt foarte active in cercetare si acumuleaza, pe parcursul mai multor ani, o zestre stiintifica semnificativa, constand in rezultate originale recunoscute de comunitatea stiintifica internationala; potential, aceste rezultate alcatuiesc cu prisosinta o teza de doctorat si este firesc sa nu le mai pretindem, celor din aceasta categorie, sa parcurga itinerariul prevazut de HGOD. Iata insa ca nu exista, in textul HGOD, nici un articol referitor la situatia semnalata.Incomplete mi se par si referirile la "comisii de experti", la faptul ca "fiecare institutie de organizare a doctoratului este autorizata sa stabileasca propriile reguli de evaluare a doctoranzilor", atata vreme cat nu se specifica faptul ca in toate aceste cazuri trebuie sa se respecte criteriile de evaluare acreditate in cadrul comunitatii stiintifice internationale. Ignorarea acestei conditii a produs multe pagube culturii romanesti, dar nu putem dezvolta aici acest punct.Specificarea din Art. 2, privind promovarea interdisciplinaritatii, ramane vaga atata vreme cat singurul lucru pe care il aflam in aceasta privinta este faptul ca indrumarea poate fi realizata de doi conducatori de doctorat, provenind din discipline diferite. Nu aflam ce fel de diploma de doctorat va primi cineva care, de exemplu, face o teza de biologie computationala sau de lingvistica matematica; nomenclatorul domeniilor de doctorat (Art.2) nu lasa loc domeniilor interdisciplinare. Tinand seama de dinamica stiintei actuale, lista specialitatilor de doctorat ar trebui sa ramana deschisa.Alte observatii: Punctul (2) de la Art.11 ("Cercetarea stiintifica se bazeaza pe metode cantitative si calitative agreate de comunitatea stiintifica dintr-un domeniu") trebuie eliminat, fiind implicit inclus in alte prevederi mai cuprinzatoare. Specificarea din Art.10, privind includerea in planul de invatamant al doctoratului a unor "module de pregatire complementara, necesare pentru o insertie rapida a absolventului de studii superioare de doctorat pe piata muncii" trebuie relativizata prin "acolo unde este cazul". Valoarea cercetarii stiintifice consta, in buna masura, in libertatea ei de a urma caile naturale ale cunoasterii; a i se cere sa aiba in fata o scadenta apropiata, printr-o legatura directa cu "piata muncii", ar putea fi, in multe cazuri, o greseala cu consecinte grave, care s-a dovedit extrem de nociva in anii comunismului si nu trebuie s-o repetam. Cerinta ca teza de doctorat sa fie pe o tema centrala din activitatea conducatorului de doctorat trebuie si ea atenuata, deoarece tinerii aleg de multe ori subiecte foarte proaspete, in care nimeni din tara nu e specialist. Ar trebui sa recurgem prea des la conducatori de doctorat din afara tarii, posibilitate la care HGOD se refera numai sub forma de cotutela.Ramane deci sa mai reflectam, in vederea cristalizarii unui statut corespunzator al doctoratului.Acad. Solomon Marcusarticol publicat in Ziua
Doctoratul, din nou sub lupa
