In liceu fiind, ne hotaram sa dam la o anumita facultate, mai mult sau putin in cunostinta de cauza. Daca suntem talentati intr-ale desenului, dam la arte plastice. Daca ne place literatura, normal ca vom prefera literele sau limbile straine. Daca suntem asi in mate-info, raspunsul e simplu: facultatea de mate-info. Dar ce se intampla cand, o data intrati, constatam ca lucrurile stau cu totul alfel decat ne-am imaginat noi?
Nu stiu cum sta treaba cu stiintele exacte, insa, cand vine vorba de stiintele umaniste, situatia se poate transforma rapid din roz in neagra. Si asta nu o spun doar eu. De-a lungul facultatii, am auzit multi colegi, de alfel pasionati de literatura, limbi straine ori limba romana, de domeniul umanist in general, declarandu-se dezamagiti de materii, de stilul de predare, de profi, de aranjarea cursurilor in orar, s.a.m.d.
Cele mai frecvente plangeri au fost legate de comportamentul anumitor cadre didactice, care, in loc sa ii sprijine pe studentii abia intrati in facultate si cam buimaci, ii ameninta cu note mici la examene sau chiar cu posibilitatea foarte mare de a nu trece nicicum la respectiva materie. Asta ca sa nu mai vorbim despre stilul de predare bazat pe imbuibarea studentului cu cat mai multa teorie, uitand de partea practica, atat de utila.
Si exemplele pot continua. Ceea ce este important, insa, este faptul ca toate aceste situatii nefaste ne determina de cele mai multe ori sa regretam alegerea facuta. Ce-i de facut, atunci? Renuntam dupa un an de facultate si ne reprofilam? Sau induram cu stoicism inca doi ani (sau mai multi, in functie de facultate), incalzindu-ne cu gandul ca, la sfarsit, vom avea o diploma? Slaba consolare. Mai ales atunci cand pe diploma este trecuta o titulatura care nu ne reprezinta decat intr-o foarte mica masura, sau chiar deloc.
Pentru cei care aleg sa suporte inca un anumit numar de ani facultatea aleasa, exista si cateva consolari: profesorii minunati, inzestrati cu talent didactic si daruire, care te fac sa iubesti anumite materii si sa te trezesti chiar si in zori pentru a ajunge la cursul respectiv de la ora 8. Si, bineinteles, colegii de suferinta, cu care poti sa barfesti dupa pofta inimii, scapand astfel de cateva dintre frustrarile acumulate.
In cele din urma, concluzia este ca trebuie sa ne gandim de doua ori inainte de a face o alegere atat de importanta cum este stabilirea facultatii pe care sa o urmam. Iar pentru noi, cei care am facut-o deja si regretam, fruntea sus! O fi dracul negru, dar stim noi sa ii venim de hac, cumva-cumva. Si poate incercam sa aducem si niste mici schimbari in sistemul invechit... Merita incercat, chiar daca aparent este o lupta cu morile de vant.
Dana Saporan - editor Studentie.ro
Facultate, dulce facultate... sau nu
