IN MULTE DINTRE galeriile de arta si antichitati romanesti comercialul a inlocuit demult valoarea. Rareori mai intalnesti un Luchian, un Iser sau un Vermont si pe acestea nici nu apuca sa se depuna un fir de praf.Iolanda Ionescu, sefa Galeriei Orizont, spune, cu o oarecare amaraciune in glas, ca "lucrarile bune care au mai fost prin colectiile particulare s-au tot vandut de 15 ani. Nu mai sunt colectionarii de altadata, care stiau ca miercurea si vinerea primeam marfa. Acum, ei cauta numai nume, or, acestea sunt din ce in ce mai rare". In majoritatea galeriilor, care detin o gama variata de obiecte de arta (de la pictura, mobilier, pana la suveniruri), se organizeaza lunar expozitii de arta contemporana "in incercarea de a sensibiliza publicul si cu acest gen. Din pacate pentru colectionarii de arta, pictura se opreste in interbelic si atunci majoritatea prefera sa cumpere un Tonitza, un Grigorescu, ceea ce este o mare greseala. Daca acelasi lucru sar fi intamplat in epoca respectiva, Zambaccian sau alti mari colectionari ai vremii nu ar mai fi cumparat pictura contemporana de atunci si s-ar fi dus in Franta sau Italia, de unde ar fi achizitionat pictori de secole XVII sau XVIII", subliniaza Mircea Stupar de la Galeria Anticariat nr. 9. Oare sunt rentabile aceste galerii? Transant, Iolanda Ionescu spune ca "nu prea. Ca sa lucrezi intr-o galerie de arta trebuie sa ai multa rabdare. O saptamana nu vinzi nimic, insa poate veni o zi, sa zicem sambata, cand vinzi pentru toata saptamana".Articolul intreg in Adevarul
GALERIILE ROMANESTI DE ARTA SUNT AFACERI DE SUFLET, DAR SARACITE DE VALORI
