“Nimic” ar fi un raspuns prea simplist. Sa zicem ca, de multe ori ne imbogatim cu o experienta amara, menita sa ne “destepte” si sa ne faca sa realizam ca raspunsul sta in formarea pe cont propriu, pentru care trebuie sa te inarmezi cu rabdare si rezistenta la stress, pentru ca, momentan, si cel mai probabil, si pe termen lung, invatamantul romanesc e cu un picior in groapa.
Lucrurile stau foarte simplu. Daca vrei sa inveti, o faci de unul singur. Dezinteresul cadrelor didactice vis-a-vis de dorinta de a studia chestiuni practice, de a invata ceva util din facultate, de sprijin a studentilor este la ordinea zilei. Ca sa nu mai vorbim de sistemul de predare, de modul superficial de tratare a obiectelor de studio de catre profesori, de lipsa de comunicare la cursuri, de opunerea vehementa fata de schimbarea unor rigori si valori atat de invechite incat sistemul educational bate in inutilitate.
In lipsa masiva de inovatie, universitatile romanesti valorifica mai departe aceleasi obiecte, aceleasi materii, aceleasi metode de studiu de zeci de ani, multe dintre ele nemaigasindu-si utilitate si aplicabilitate in prezent. Algoritmi de programare mai vechi decat un 486, teorii peste teorii si scheme de calcul manual care nu folosesc nimanui, sute de pagini de sinteze care trebuie memorate si reproduse cuvant cu cuvant pentru a asigura promovarea cu o nota decenta. Accentual cade pe cantitate, calitatea ramanand primitiva.
Ce sa mai zicem de sistemul de tranferare a studentilor an de an de la buget la taxa si de la taxa la buget dupa cum “bate vantul”, de taxele de scolarizare care cresc de la un an la altul cu minim 200-300 de lei, de numarul ultra limitat de locuri la masterat finantate de stat, si de sumele hiperbolice administrate anul de mii de studenti in conturile facultatilor. Ma rog, ale statului. Asa se zice, nu?
Daca vrei sa faci carte, sa reusesti, sa devii cineva, trebuie sa o faci pe cont propriu. Degeaba se investeste in dotari tehnice, IT, in materiale de studiu si se renoveaza cladirile facultatilor cu atata zel daca motivatia de a schimba esentialul lipseste. Esentialul se afla acolo, la catedra. Lui ii trebuie capacitatea de a inspira o minimala motivatie studentului, pentru ca altfel, am invata cu totii acasa si nu am mai cheltui atata timp si bani cu mersul la facultate. De ce nu putem avea si noi oportunitatile de viata ale celor de la Harvard? De la Oxford sau de la Yale? De ce trebuie sa ne zbatem atat pentru un mare nimic? Raspunsul e foarte simplu, deja il stim cu totii: traim in Rromania, si asta ne ocupa tot timpul…
Oare cati ani vor mai trece pana cand Romania va putea macar spera sa se alinieze standardelor universitatilor europene? De cele din State ce sa mai vorbim. Astea deja sunt vise erotice.
