Zilele trecute am fost din nou implicata fara voia mea intr-o discutie, sa zicem contradictorie, despre vesnica intrebare existentiala: `Ce cauta un student in ziua de azi: afirmarea sau pur simplu fericirea?`
Dar de unde a pornit intreaga dilema? Simplu: de la o banala conversatie despre ce isi doreste un student in ziua de azi, care s-a transformat insa pe parcurs intr-un adevarat discurs despre “sensul existentei”! Fiind trasa fara sa vreau intr-o conversatie care nu ma privea la timpul respectiv in mod direct, la inceput m-am limitat numai la a-i asculta pe prietenii mei, care erau prinsi cu adevarat in febra discutiei!
Si despre ce tot vorbeau ei? Hmmm, greu de explicat! In principal se discuta despre teama de anonimat si frica de a nu te pierde intr-o lume care te uniformizeaza putin cate putin, despre dorinta de a schimba macar putin universul in care traiesti sau macar pe cei cu care interactionezi zi de zi. Lucruri profunde, nu-i asa? Dar daca stai sa te gandesti sunt si lucruri vechi, ce l-au preocupat si pe Ghandi cu al sau memorabil “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”…
E adevarat ca discutia mi s-a parut interesanta, dar trebuie sa recunosc ca nu m-am putut abtine sa nu intervin cu a mea fire vesnic sceptica si sa pun o intrebare simpla: “De ce vrem neaparat sa “schimbam” lumea in principal prin activitati profesionale si nu prin impactul pe care il avem asupra celor dragi?” Oare de ce fericirea in cuplu sau in familie a devenit mai putin importanta decat succesul profesional? Se prea poate sa fi divagat de la discutia initiala, dar la un moment dat s-a simtit accentul pus mult prea mult pe ce vreau EU sa fac, ce vreau EU sa realizez si nu pe ce as putea face sa ii ajut pe altii.
E vorba evident de un eu generic, dar toata discutia asta a subliniat de fapt tenta egoista existenta in fiecare dintre noi, pentru ca acel EU vrea sa schimbe lumea SINGUR, caci cum altfel te poti afirma, nu-i asa?
Nu vreau sa spun ca nu e bine sa vrem sa facem lucruri marete, dar atunci cum se explica faptul ca sunt destul de putini studenti dispusi sa investeasca ceva din timpul lor pentru ceilalti si nu pentru sine? Si cred ca organizatiile non-profit sau asociatiile de tot tipul pot fi martore in acest sens!
In concluzie poate ar fi mai usor daca in loc sa gonim mereu dupa afirmare, am cauta in schimb fericirea, oriunde s-ar gasi ea!
Andreea Iolu - editor Studentie.ro
In cautarea afirmarii ? sau a fericirii?
