Noul val al literaturii romane tinere trateaza fara complexe sexul si cuvintele tari In volumul sau Manifestul anarhist, aparut in 2000, poetul Marius Ianus nu s-a sfiit sa utilizeze vorbe spuse de-a dreptul. Cel mai cunoscut pentru limbajul dezlantuit, si care a starnit un adevarat scandal, a fost violentul poem Romania, care continea, printre altele, cuvantul muie, repetat de cateva zeci de ori. Cu un bogat trecut istoric, acuzatiile de pornografie, obscenitate si imoralitate se mai aduc inca in Romania secolului XXI. Nu numai pentru scene fierbinti, ci si, pur si simplu, pentru uzul unor cuvinte tari sau pentru exhibarea unor atitudini nepotrivite. Daca in cazul lui Ianus atentatul la pudoare era justificat de vehementa protestului social si politic la adresa sistemului, in alte cazuri tinerii scriitori utilizeaza limbajul fara perdea din ratiuni estetice, pentru ca povestirea subiectului o cere sau dorind nu neaparat sa atate cititorul, ci, dimpotriva, sa-l confrunte pe acesta cu partea autentica a existentei. Nu pot lipsi, sustin scriitorii cunoscuti sub numele generatia 2000, cuvinte utilizate, pana la urma, de multi dintre noi si care fac parte din fondul de baza al limbii. Nu lipseste, in ceea ce publica ei, nici atitudinea provocatoare, nici un oarecare teribilism in a scrie in feluri interzise generatiilor de dinainte. Acuzele cu obscenitatea si pornografia sunt facute la modul diletant, de foarte putine ori nefiind argumentate cu text propriu-zis, sustine prozatorul Ionut Chiva, unul dintre cei acuzati de pornografie. O alta prostie este ca acesti adversari (ai tinerei generatii) isi bazeaza ceea ce sustin pe folosirea cuvintelor cu patru litere, care pot fi gasite nu numai in carti, ci mai peste tot in jurul nostru. Pentru mine, obscena e o carte proasta. E si o nepotrivire de formatie culturala intre cartile analizate si comentatori. Probabil este o prapastie mare de sens, rezultatul unei formatii culturale diferite. Verdictele se dau mult prea usor. Telefoane erotice si poezie viscerala Sunt o doamna, ce p... mea. Astfel incepe deja bine-cunoscutul roman Bagau (Editura EST, 2004), al Ioanei Bradea, premiat anul trecut de Romania literara si de Uniunea Scriitorilor, ce trateaza pe larg si fara complexe de limbaj subiectul telefoniei erotice. O carte contestata a fost si romanul 69, al lui Ionut Chiva, aparut in 2004 la Polirom. Trimiterea argotic-sexuala din titlu si descrierile crude ale unor episoade perverse nu au fost deloc pe placul conservatorilor. Nu a fost scutit de critici nici volumul Fisa de inregistrare (Polirom, 2004), al Ioanei Baetica, unde desfasurarile sexuale explicite sunt cu adevarat debordante si, potrivit unor critici, poate mai putin justificabile estetic decat in celelalte cazuri. Foarte contestate pentru limbajul lor dur au fost si volumele Pizdet (Aula, 2002) si Letopizdet (Design&Print, 2004), ale basarabeanului Alexandru Vakulovski. In Letopizdet, el scrie: Romania sta cracanata, cu p... in vant (...) E ca o studenta dezorientata, care a terminat universitatea, dar ar mai ramane, s-o mai suga la profesori. Parca ar vrea mai mult in UE, ca rimeaza cu muie. Despre aceeasi carte, Ion Rotaru a scris, intr-un articol din Oglinda Literara, ca (...) se dezvolta cu mare insistenta o intreaga avalansa de pornografie si scatologie, cum altele n-am citit in tot ce s-a scris la noi. Cele patru cuvinte de baza care poarta acest fluviu de laturi verbale (...) nu lipsesc din niciun pasaj: acuplare, falus, vagin, defecare, urinare, flatulatie, excremente etc. sunt numite in exclusivitate cu vocabule stramosesti, pana la satietate si greata cumplita de sute si sute de ori.Articolul intreg in Evenimentul Zilei
LITERATURA ROMANA SI OBSCENITATEA
