Motivare = $?
Ce motiveaza azi un student? Sa fie printre cei mai tari din serie si sa obtina bursa? Poate. Dar parca ii surade mai mult sa aiba un job bine platit. Mai scadem putin. Sa aiba un job. Punct. Si asta e destul de greu la inceput. Pana cauti, pana gasesti, pana te stabilesti. Sau te stabilizezi, dupa caz. Job-urile din studentie vin mai rar ca sa propteasca studentul intr-o multinationala in care, dupa accederea mai multor posturi de-a lungul anilor, sa realizeze esenta motivarii. Pentru ca, intr-adevar, acolo ea ar putea exista. Ar putea exista chiar in forma atat de lucios ambalata pe care ne-o vand cartile de specialitate si manualele universitare. Insa job-urile din studentie vin sa ne plateasca taxele, chiriile, caminele, berile, cluburile si RATB-ul. Alte rotite se pun in miscare cand vine vorba de un Erasmus, un American Experience sau un Work&Travel. In fond, ce motivari guverneaza studentia? Un CV robust pentru un job pe masura, cu satisfactiile financiare de rigoare.
E si normal. Cum sa nu fie stralucitor de atractiv tot ce tine de MONEDA? Sau mai bine zis, cum sa fie, sau cum sa devina atractiv, fara ca atractia primara sa aiba aceasta cauza ? In Romania s-a batut mult timp pasul pe loc. Pentru ca inca destule firme merg pe principiul motivare = pachet salarial atractiv nici nu se poate schimba ceva. Oricum nu la acest nivel. Companiile mari de la noi ar putea fi cheia catre o motivare adecvata si de succes. Pentru ca studentul sa poata (re)capata perspectiva angajarii dirijata de dorinta de a lucra (si) din placere.
