Zilele trecute, cand incercam sa imi croiesc drum spre casa prin aglomeratia din Bucuresti, am fost, fara sa vreau, martora unei conversatii destul de interesante, care a trezit in mine o anumita melancolie de fost student.
Dar ca sa ma fac mai bine inteleasa, poate ar trebui sa te lamuresc in jurul carui subiect se invartea intreaga discutie. In primul rand, participantii la aceasta discutie erau doi studenti la Cinematografie, care tot dezbateau tema de licenta a unuia dintre ei. Oricum, nu subiectul lucrarii de licenta este important aici, ci modul in care era dezbatut acesta! Sa fi vazut cu ce pasiune discutau cei doi despre originile cinematografului, despre atemporalitate si despre inovatiile celei de-a saptea arta…
Sincer, toata conversatia mi s-a parut fascinanta dintr-un singur motiv: pasiunea si daruirea care se citea in ochii “actorilor” implicati! Si de ce oare? Simplu: pentru ca desi urmez in prezent studiile unui program masteral, de mult ma simt rupta de ceea ce inseamna facultate in adevaratul sens al cuvantului!
In cazul in care faci o facultate care iti place cu adevarat, mai mult ca sigur stii cum e sa fii pasionat de un domeniu asa de mult, incat sa iti doresti mereu sa inveti mai mult si mai mult, pana in momentul in care te poti simti sigur pe tine si pe cunostintele tale! Nu-i asa ca iti aduci aminte, cat de fascinat ai fost prima oara cand ai gasit o carte care iti trebuia la facultate si pe care ai devorat-o intr-o singura seara?
Oricum, dupa ce am ascultat mai mult de jumatate din discutia celor doi colegi, usor-usor m-am pierdut in visare, meditand asupra unui subiect destul de dureros in ziua de azi: “Cat de mult te ajuta pe piata muncii, pasiunea pentru domeniul tau de pregatire?” In mod paradoxal, desi am zambit tot timpul, gandindu-ma cat de frumos este sa ai idealuri si sa vrei sa faci o facultate numai pentru sufletul tau, instantaneu m-am gandit: “Ce viitor o sa aiba baietii astia si oare au sanse sa isi gaseasca un loc de munca pe masura asteptarilor?”
Imediat dupa acest moment de profund scepticism, mi-am amintit totusi ca daca nu indraznesti sa visezi si sa faci facultatea care te pasioneaza cu adevarat, iti retezi sperantele pentru un viitor frumos inca de la inceput! Pentru ca ce rost are sa urmezi niste studii care nu iti plac, numai de dragul de a te conforma unei piete a muncii putin cam dura?
Pana la urma, daca ar fi fost un pesimist Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu sau Florin Serban, nu am fi avut parte de niste filme de exceptie, care au facut inconjurul lumii! In orice caz, nu vreau sa spun ca in orice om exista un mare talent care trebuie neaparat exploatat, dar adevarul e ca fiecare dintre noi are in el un graunte de creatie, care trebuie ingrijit pentru a creste cu adevarat frumos!
Andreea Iolu - editor Studentie.ro
Marturie de fost student: Facultatea a devenit astazi o obligatie?
