Inca dinainte de a intra la facultate, am fost avertizata: sesiunile sunt ceva de speriat in comparatie cu tezele si lucrarile de control din liceu, iar prima – ca, deh, e prima! – e si mai si. Inarmata, deci, cu toate aceste informatii pretioase, te-ai fi asteptat sa ma apuc de invatat de la bun inceput, adica din ziua primului curs. Ei bine, nu a fost deloc asa...
M-am trezit eu din buimaceala acomodarii cu viata in Bucuresti si pe cont propriu undeva prin... ianuarie. Adica taman in plina presesiune, mai cumplita adesea decat insasi temuta sesiune, intrucat trebuie sa faci fata nu doar examenelor (hai, colocviilor), dar si cursurilor. Bine, povestea asta nu tine decat 2 saptamani, suficient insa cat sa te puna in tema cu mersul lucrurilor in facultate. Eh, si dupa ce m-am chinuit eu sa navighez printre cursuri si examene, a venit si sesiunea – perioada cu examenele cele mai importante si cu materia de parcurs cea mai stufoasa.
Ce am facut eu? Pai nu mare lucru. Locuiam pe atunci cu verisoara mea si ea, fiind mai mare, lucra deja de ceva timp. Prin urmare, eu ramaneam toata ziulica singura.... Dap, dupa cum bine va asteptati, ma trezeam undeva pe la 10, atacam calculatorul 5 minute mai tarziu si acolo ramaneam pana spre seara, cand se intorcea verisoara mea. Moment in care, evident, ma apucau remuscarile si dadeam sa ma apuc de invatat. Ei as! Cum, necum, mereu gaseam altceva mai bun de facut: sa mananc, sa stau de povesti cu verisoara, sa citesc o carte interesanta (asa am si citit o carte de vreo 400 de pagini, „The Devil Wears Prada”, in engleza chiar!). Si tot asa, pana cand mai ramanea o singura zi pana la examen, moment in care ma panicam si incercam sa parcurg (si eventual sa mai si retin ceva) cateva zeci (uneori sute) de pagini de cursuri. Eh, pana la urma, am trecut si de sesiunea respectiva (fara nicio restanta, in mod surprinzator) si mi-am promis ca voi fi mai silitoare in urmatoarea. Mda, povestea s-a repetat si atunci....
... si s-a tot repetat pana la sfarsitul facultatii. Acum, la masterat, lucrurile s-au mai complicat, dar esenta a ramas aceeasi: sunt atat de multe lucruri mai faine de facut in sesiune decat invatatul! Asa ca, evident, traiul pe muchie de cutit e la loc de cinste si in prezent.. Inconstienta sau pur si simplu lene, chiar si cand mi se aduna o groaza de proiecte pe cap, iar timpul este foarte scurt, nu reusesc sa ma urnesc. Ca e vorba de jocul care ma asteapta cuminte in calculator acasa in fiecare seara dupa servici sau de curatenia care nu mai poate fi amanata nici macar o zi, intotdeauna ajung sa las invatatul pe ultima suta de metri.
Nu recomand acest stil de viata nimanui, desi (sau, mai ales pentru ca) stiu ca este practicat la scara larga. Si la urma urmei, am trecut cu bine de toate pana in momentul de fata. De ce nu as face-o si de acum inainte?
Dana Saporan - editor Studentie.ro
Marturie de student: cum sa (nu) inveti in sesiune
