M-am intrebat adesea in timpul studentiei, cu oarecare invidie: cum o fi oare sa locuiesti inca cu parintii si sa nu ai nicio grija? Uneori, invidia mea fata de studentii din aceasta categorie s-a dovedit cat se poate de justificata. Si totusi...
Nu de mult, un amic se plangea ca, desi castiga binisor, simplul fapt de a locui cu parintii ii mananca aproximativ jumatate de salariu. Am fost surprinsa de marturisirea lui, intrucat eu, una, traiam cu senzatia ca studentii care stau in casa parinteasca nu au nicio bataie de cap, spre deosebire de restul studentimii care este nevoita sa plateasca chiria sau caminul, plus sa subziste in mod decent in centrul universitar preferat.
Ei bine, am avut ocazia sa constat ca lucrurile nu stau chiar asa. Dupa cate se pare, de la o anumita varsta incolo nu mai este asa relaxant sa stai cu ai tai, pentru ca, ajuns la onorabila varsta de 20-20 si ceva de ani, esti “obligat” sa contribui si tu la cheltuielile casei. Nu spun ca este o regula generala, insa, mai ales cand tu, student sau absolvent, reusesti sa te angajezi, bunul simt te va impinge sa aloci o anumita suma de bani la fondul familiei. Suma care, de multe ori, nu va fi tocmai micuta.
Lasand la o parte acest mic detaliu, trebuie sa recunosc ca, uneori, mi-am invidiat colegii care locuiau cu parintii, nascuti fiind in orasul in care isi urmau studiile universitare. De ce? Motivele sunt cat se poate de evidente: nu erau nevoiti sa isi gateasca singuri si, daca chiar aveau inclinatii spre munca in bucatarie, o faceau din pura placere, nu din obligatie. Apoi, pentru ca o buna parte dintre ei nu lucrau, primeau banuti de buzunar cand vroiau si cat vroiau (more or less). Si, nu in ultimul rand, aveau parte de liniste si pace in timpul noptilor, cat si in presesiune ori sesiune cand se apucau de mancat cursuri pe paine.
Cu toate acestea, traiul cu parintii in timpul studentiei implica si un control mai mare exercitat asupra bietului student care vroia sa petreaca in cluburi in fiecare noapte, deci limitarea libertatii. Lucru care nu este prea placut, daca ne gandim ca, de la 18 ani incolo, toti tanjim sa facem numai ce vrem (ca doar suntem majori!), iar controlul parintesc este ultimul lucru pe care ni-l mai dorim, mai ales cand pasim si pragul facultatii.
In sfarsit, daca ar fi sa aleg, as prefera viata de caminist/chirias, cu toate inconvenientele ei. Poate si pentru ca, experimentand-o, i-am descoperit atat partile neplacute, cat si cele foarte faine. Si, desi la inceput mi-a fost greu, la finalul celor trei ani de studii universitare, am constatat ca nu mi-as fi dorit o altfel de studentie decat cea pe care am trait-o.
Dana Saporan - editor Studentie.ro
O fi mai bine sa stai cu parintii in timpul studentiei?
