An nou in invatamant. Cu lumini si umbre. Scoala noastra continua sa fie o problema greu de rezolvat. O problema de interes general, care nu-i priveste numai pe elevi si pe profesori. Priveste intreaga societate.Scoala e dependenta de economie. Cat timp de aici nu vor iesi mai multi bani, nici profesorii nu vor avea salarii mai mari. Si nici elevii n-au cum sa spere ca vor avea conditii mai bune. Exista insa si un sens invers: scoala ca resursa de dezvoltare. Caci numai de aici poate primi economia un capital al carui pret este imens: capitalul de inteligenta.Daca vrem ca, maine, problemele zilei de azi, din economie, sa nu mai fie tot nerezolvate, atunci se cuvine sa gandim in alti termeni despre scoala. In termenii in care gandesc tarile dezvoltate. Si chiar daca modul de organizare a cursurilor scolare pentru copii si tineret are particularitati puternice in fiecare tara, notele specifice se interfereaza cu ideile generale despre scoala si societate.In secolul XX s-au dezvoltat mai multe curente de gandire care, intr-o tara sau alta, au tins sa imprime formarii tineretului anumite stiluri. Tema este interesant analizata intr-o foarte buna carte aparuta in 1910, in Romania: "Civilizatia engleza", de I. Botez. Autorul, un sociolog al acelui timp, prezinta civilizatia engleza in paralel cu alte doua "surori" ale sale din vremea respectiva: cea franceza si cea germana. Modul de formare si educare a tineretului fiind sugerat prin cuvintele unui japonez: "Cand vrem sa-i facem pe copiii nostri meseriasi buni, ii trimitem sa invete in Germania; daca insa vrem sa-i facem oameni, ii trimitem sa invete in Anglia". Afirmatia este insotita de argumente. Aflam ca in Germania inceputului de secol XX tanarului i se asigura, din primele clase de scoala si pana la universitate, o temeinica pregatire tehnica. In Anglia, in schimb, se contura o conceptie noua despre scoala si despre invatatura. Aici era gandit si pus in aplicare principiul potrivit caruia o scoala buna nu va incarca memoria elevului cu o mare cantitate de cunostinte, ci ii va dezvolta o mare forta de a invata singur. Adica ii va forma setea de cunoastere, pasiunea pentru studiu, capacitatea de a face active cunostintele acumulate. Si inca o precizare: tinerii, in sistemul civilizatiei engleze, nu sunt niciodata "dadaciti". La majorat, ei "iau viata in spinare" si pornesc la drum spre viitor.Astazi, in secolul XXI, in tarile dezvoltate se incearca o sinteza a celor doua conceptii care dominau inceputul de secol XX european: cea engleza si cea germana. Ideea e ca scoala sa scoata din copii, in acelasi timp, si oameni, si meseriasi.E limpede: scoala nu-si propune sa adune in capetele copiilor o gramada de cunostinte. Scopul este de a le forma puterea si vointa de a invata continuu. Motiv pentru care, in unele tari, pregatirea scolara se realizeaza numai la scoala. Copiii nu primesc "teme pentru acasa". Ei nu vin acasa, de la joaca, avand "grija" de a-si face lectiile. Sau nu se grabesc sa-si faca lectiile pentru a iesi cat mai repede la joaca. Acasa, ei au timpul lor de joaca si timpul lor dedicat deprinderilor practice. Pentru a invata sa se descurce singuri cand "vor lua viata in spinare". Asa ca parintii impart cu ei raspunderile gospodaresti inca de cand sunt mici. Drumurile spre societate incepe insa la scoala. Aici asculta lectiile. Aici isi pregatesc temele. Aici isi asigura conditia fizica. Acasa vin "eliberati" de grija scolii. Ii asteapta insa alte "griji": cele ale pregatirii pentru viata.Am vazut, in tari europene sau in tari din Asia, ca invatatura este o problema a copilului, si nu a familiei. Daca are "tragere de inima" pentru invatatura va invata. Nimeni nu-l mana de la spate. Daca are talent, pasiune si preocupari pentru o pregatire superioara va ajunge la universitate. Dar asta este iarasi o problema a lui. Daca ajunge la universitate, tanarul trebuie sa se descurce singur. El nu devine in nici un caz "intretinutul" familiei. Admiterea intr-un institut de invatamant superior nu constituie un mare eveniment nici pentru tanar, nici pentru familie. Un astfel de moment nu este mai mult decat un fapt firesc de viata. Daca tanarul vrea sa faca studii superioare, el isi consulta mai intai mintea si sufletul. Doua intrebari sunt fundamentale. Are cunostintele necesare pentru profesia in care vrea sa se pregateasca? Are disponibilitati sufletesti si intelectuale pentru o astfel de profesie? Daca raspunsul este afirmativ, va lua drumul universitatii. Daca nu, se va indrepta catre o meserie legata de aptitudinile si pregatirea lui. Esentiala fiind performanta. Scoala noastra, inca traditionala, e departe de procesul complex din tarile cu invatamant puternic, in care tinerii invata sa devina oameni si meseriasi. Adrian Vasilescu, Gardianul
