Dintr-o iminenta frica a romanului de a nu ramane de caruta, vesnic in urma fata de progresul de orice natura, cu surle si trambite am adoptat, cu ochii larg inchisi, sistemul Bologna.
Sub pretextul reformarii invatamantului in conformitate cu standardele europene, am preluat fara sa distilare, decantare sau alte procese chimice, tiparul Bologna pe care l-am aplicat pe sistemul educativ romanesc, dintr-un exces de zel, dezgolit de calcule prealabile.
Pe sistemul, "tradare, tradare, dar s-o stim si noi", am comprimat (de multe ori fara cap) materia aferenta a 4 ani de facultate in 3, am scurtat dimensiunile lucrarii de diploma si pe alocuri am scos examenele de licenta, inutile de alfel in certificarea cunostintelor unui absolvent. Am incercat ,in schimb, sa compensam, batand saua pe partea de activitati extraccuriculare, insistand ca studentii sa aiba parte de o perioada de practica, daca nu in vacanta de vara, macar pe timpul facultatii. Dar si in acest caz, cu o ironie asumata, ne trezim aplicand teoria formelor fara a fond.
Universitatile din Franta asigura studentilor stagii in cadrul unor companii multinationale sau le ofera celor de la Regie si Film sansa de a aprofunda domeniul participand la festivaluri internationale de film precum cel de la Cannes. Institutiile de invatamant universitar din Marea Britanie suporta costurile internshipurilor pe care orice student este obligat sa le efectueze, pe o perioada determinata, in alta tara. In Romania, se scapa insa mai ieftin: studentul prezinta o adeverinta scrisa in graba probabil de vreo ruda sau de vreo pila si astfel este declarat admis. Oricum n-are nimeni cum sa il verifice daca s-a indeletnicit cu ceva in firma respectiva al carei stagiu il reclama.
Facultatile care incearca totusi sa schiteze un minim gest de implicare in procesul de acumulare de experienta de catre student, ii organizeaza acestuia stagii de practica pe la diferite muzee sau institutii. Pacat insa, ca desi intentia este laudabila, de multe ori angajatii acestor institutii dau dovada de un plictis functionaresc atunci cand ii prezinta de o maniera apatica cele cateva proiecte care le zac pe birouri.
Asadar, transand problema, lucrurile devin evidente: ori te angajezi prin forte proprii sau esti suficient de determinat sa faci voluntariat pentru a acumula experienta ori stai cumintel in banca ta si astepti sa termini facultatea ca sa intri apoi in campul muncii. O adeverinta o avea sa iti dea vecinul de bloc cum ca ai facut pe contabila in firma lui pentru o luna.
Concluzia este clara: gandim prost in teorie, punem in aplicare si mai prost in practica. Dar vorba aia, "de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere". Parol.
Georgiana Voicu - Editor Studentie.ro
Sa "practicam" studenteste!
