Piata imobiliara din Romania e un pat al lui Procust: esti fortat de imprejurari sa intri in joc si sfarsesti prin a te supune barbarului procedeu de jefuire si adaptare a bugetului tau umil la cerintele pietei, chiar si cu riscul subzistentei.
Nu spun vorbe mari, nu sunt povesti nascocite sau auzite de la oameni de seama, ci pur si simplu un filtru aplicat realitatii bucurestente, cel putin. Acum doua zile v-am prezentat cu uz de amanunte situatia chiriilor in Bucuresti si mai ales calitatea speculei la acest nivel.
Aruncand un ochi in ograda "vecinului" de peste mari si tari am putut recunoaste de la o posta diferenta de mentalitate. Cu cat mergem mai departe, cu atat parca ne indepartam de barbarismul urat mirositor pe care il alimenteaza din abundenta spiritul balcanic ce domneste pe plaiurile mioritice. Vorbim de Montreal, unde nu o sa ne imbatam rece cum ca curge numai lapte si miere, insa cu certitudine nu exista un cult al speculei asa cum putem regasi in Bucuresti in paginile oricarui ziar de mica publicitate si mai incolo, si pe teren.
Sistemul de inchiriat in Montreal pare la prima vedere destul de asemanator cu cel bucurestean, insa diferenta o face chiar lipsa suprafetelor putrede si gaunoase pe care noi, provincialii aciuati in capitala, le percepem deja ca pe o obisnuinta greu de contestat. Modallitatea de inchiriere, destul de simpla de altfel, presupune, pentru canadieni, semnarea unui contract cu o durata de un an, care se schimba la 1 iulie. La finalul contractului, suma initial stabilita poate creste cu maxim 3% sau poate ramane la acelasi nivel pentru inca un an. Deci diferenta ca de la cer la pamant pentru noi care ne asteptam ca la finalul unui an de chirie sa ni se adauge la pret o suma de minim 100 de euro.
In plus, nu se pune problema garantiilor si a lunilor de chirie platite anticipat, asa cum se procedeaza, de la sine inteles, in sistemul romanesc, unde esti nevoit sa scoti din buzunar o suma uneori echivalenta cu doua salarii medii pentru a-ti achita 3 luni de chirie asa cum este uzul.
Spre deosebire de Romania unde aproape in toate domeniile, cererea este mai mare decat oferta, in Canada se intampla frecvent sa ramana si locuinte neocupate, chiriasul avand astfel sansa de a putea negocia cu proprietarul pentru a putea obtine chiar si o luna gratis la un contract cu durata de 12 luni. Sistemul de protectie a chiriasului chiar este reglementat si respectat cu strictete, proprietarul fiind obligat sa anunte locatarul cu 6 luni inainte, daca doreste evacuarea acestuia. Oricum chiriasul nu poate fi dat afara, daca este onest, decat daca proprietarul vrea sa-si ia apartamentul respectiv in folosinta. Va vine sau nu sa credeti, dar exista chiar un organism de protectie a chiriasului care poate face controale in scopul de a verifica justetea spuselor proprietarului.
In Romania, preavizul consta in 30 de zile in care esti avertizat sa iti faci bagajele. Odata preavizul respectat, decizia este irevocabila si de necontestat. In schimb daca, in calitate de chirias iti doresti sa pleci inainte de expirarea termenului, proprietarul iti opreste garantia de o luna pe care i-ai dat-o in avans spre a te achita de situatii neprevazute. In astfel de conditii, cine iese in castig intotdeauna? Raspuns corect: proprietarul.
Asadar, tragand linie si adunand, mai avem multe de invatat, insa si multe de indurat pana a ne pune la punct toate hibele si a trece de la statutul de tara pseudo-civilizata, la cel de tara cu traditie civica si respect pentru cetateni si valori. Pana atunci, sa ne dea Dumnezeu sanatate, ca vorba poetului: "bucurosi le-o duce toate".
Georgiana VOICU - Editor Studentie.ro
Sistemul chiriilor, varianta canadiana
