Ampla dezvoltare a activitatii sportive,cresterea numarului de competitii interne si internationale au determinat cresterea preocuparilor teoretice si metodologice privind pregatirea celor angrenati in practicarea sportului de performanta. Efectele pozitive ale practicarii sportului asupra sanatatii,precum si stabilirea de relatii de colaborare si prietenie intre oameni au devenit stimulente ce atrag tinerii in aceste activitati.
Preocuparile teoreticienilor s-au concretizat intr-un ansamblu de principii si cunostiinte specifice procesului de pregatire a sportivilor denumit TEORIA si METODICA ANTRENAMENTULUI SPORTIV, prescurtat : T.M.A.S.
Bazandu-ne pe opiniile,clasificarile si parerile specialistilor cercetatori(sociologi in practica fizica si sportiva), putem afirma ca :sportivul este un practicant licentiat,competitor,care vizeaza performanta. Cel mai adesea sfaturile si indicatiile apar din experienta generatiilor de antrenori,care au incercat prin pasi succesivi sa inoveze in materie de pregatire sportiva. Cunostintele actuale sunt in consecinta rezultatul evolutiei cumulate al acestor descoperiri.
In paralel, studii stiintifice au calauzit cunostintele la diferite nivele structurale, mergand de la celula musculara sau nervoasa a organismului sportivului, pana la evolutiile lui in competitie.
In terminologia Educatiei fizice si sportului Teoria si Metodica antrenamentului sportiv capata sens de sistem de principii si metode, care compun si structureaza antrenamentul sportiv. Astfel antrenamentul sportiv este definit ca fiind: « Procesul pedagogic desfasurat sistematic si continuu gradat, de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice si psihice intense in scopul obtierii performantelor intr-o ramura sportiva »
