Pe multi ii auzeam mereu spunand cat de frumoasa e viata de student. Si le dau dreptate. Momentele studentiei sunt unice si memorabile. O singura data in viata te intalnesti cu ele. Chiar daca alegi sa faci si o a doua facultate, nu mai e deloc la fel. O singura data esti student cu adevarat. Si asta - asemenator primei iubiri sau mersului pe bicicleta - nu se uita niciodata.
Un singur lucru sta (mai mult sau mai putin), in calea "fericirii" de a fi student - s(tr)esiunea. Incepem sa ne obisnuim cu nopti nedormite, pe principiul porcului ingrasat in ajun si sa gasim un prieten de nadejde in cana de cafea.Toata lumea alearga dupa cursuri, se inghesuie la xerox, se inghesuie si mai cu spor in sala de examen si apoi merge la bere. Sau, ma rog, acasa, la job, la gara. Nu stiu daca e general valabil, dar e ceva ce am observat – nu cu prea mare surprindere.
Suntem studenti si suntem grabiti. Grabiti sa invatam, sa terminam fiecare an universitar cat ai zice peste, si sa ne vedem, intr-un final, de ale noastre. Nu ne mai incanta grozav ideea de a iesi cu grupa la o terasa. De iesiri la munte sau mare nici nu incape vorba. Ne-au parasit colegialitatea si entuziasmul. Ne grabim sa terminam facultatea, sa renuntam cat mai repede la statutul de studenti, sa trecem prin universitate ca prin apa, in loc sa trecem prin ea ca prin viata, in adevaratul sens al cuvantului. Poate nu mai e timp destul. Si aici unii vor spune „Sistemul e de vina”. Posibil. Constienti sau nu de asta, eliminarea unui an de studii in cazul majoritatii facultatilor ne-a rasturnat in mod radical prioritatile, arhisuficient pentru a ne impulsiona pe multi dintre noi sa ne cautam un job si sa luam in calcul ideea de angajare si de cariera – poate prematur pentru unii, poate oportun pentru altii, in oricare caz, mult mai devreme decat cu pana doi ani in urma.
A fi student. O notiune care si-a modificat destul de puternic valentele.
Cei mai multi isi cauta de lucru inca dinainte sa se fi terminat anul I . Sau isi iau cate 2 joburi motivand alegerea ca benefica pentru CV. Intr-adevar, experienta ne este ceruta, iar scoala nu ne-o poate da. Insa, dincolo de aceste ganduri, nu ar trebui sa uitam ca suntem, in primul rand studenti, in primul rand tineri si ca frumusetea acestor cativa ani – mult mai putini, depinde numai si numai de modul de a privi aceasta maturizare, si de a evita fortarea ei . Chiar daca timpul nu mai are rabdare, ca sa zic asa, cu studentii din ziua de azi.
Acesta nu este un manifest intru pierderea timpului, ci doar un indemn la a nu pierde ce inca mai putem sa fim.
