Eliminarea barierelor fizice de distanta, ca o consecinta a progreselor n domeniul tehnologiilor informationale si al comunicatiilor (ICT), a deschis posibilitatea ca institutii si furnizori de servicii educationale din afara sa poata intra n competitie cu universitatile locale, adresndu-se oricarui student din tara sau din lume prin intermediul legaturilor internet sau satelit. La nivelul anului 2000 existau numai n Statele Unite peste 3.000 de institutii specializate n servicii de instruire on-line. Treizeci si trei de state componente ale SUA au universitati virtuale cu acoperire statala, iar aproximativ 85% din colegiile comunitare ofereau n 2002 cursuri on-line de educatie la distanta. Universitatile virtuale nu sunt un fenomen caracteristic doar pentru SUA.n Mexic, Universitatea din Monterrey ofera 15 programe de master n sistem de teleconferinta sau internet, adresate unui segment de 50.000 de studenti grupati n 1.450 de centre de nvatare situate n Mexic si alte 116 centre raspndite pe ntreg continentul sud-american. Exemple similare se pot cita pentru Malaysia sau Africa sub-sahariana. n multe parti ale lumii, dar n special n sudul si sud-estul Asiei, precum si n fostele state socialiste ale Europei de Est, s-a putut constata o proliferare a ofertei de cursuri "validate n strainatate", facuta de institutii opernd n regim de franciza sub numele unor universitati din Anglia, SUA sau Australia. O cincime din cei aproximativ 80.000 de studenti straini nscrisi la universitatile australiene studiaza n campusuri cu regim offshore, situate n special n Malaysia sau Singapore. Costurile aferente frecventarii unor astfel de institutii opernd n regim de franciza reprezinta, de obicei, ntre o patrime si o treime din valoarea costurilor de frecventare a cursurilor la sediul universitatii-"mama". Corporatiile universitare sunt o alta forma de competitie pe care universitatile traditionale o vor avea din ce n ce mai des de nfruntat, n special n domeniul educatiei permanente. La momentul actual exista n lume peste 1.600 de institutii functionnd n regim de corporatii universitare. Un exemplu de succes este Motorola University, ce opereaza cu un buget anual de peste 120 milioane de dolari si are n coordonare 99 situri de nvatamnt si instruire distribuite n 21 de tari. Corporatiile universitare opereaza ca retele de campusuri fizice proprii (de ex. Disney, Toyota ori Motorola), universitati virtuale (de ex. IBM, Dow Chemical) sau prin intermediul unor aliante ncheiate cu institutii de educatie tertiara deja existente (de ex. Bell Atlantic, United Health Care, United Technologies). Unele corporatii universitare au fost acreditate, avnd dreptul de a acorda titluri universitare n regim oficial. Aprecierile expertilor nclina catre predictia, ca pna n anul 2010, vor exista n lume mai multe corporatii universitare dect universitati traditionale cu campusuri proprii, iar o proportie crescuta dintre ele vor deservi mai degraba companii mai mici, dect companii multinationale-gigant. Pe piata universitara au aparut si brokerii academici, care sunt, de obicei, antreprenori opernd n domeniul virtual, plasati deseori pe un site web, care s-au specializat n a aduce fata n fata furnizorii si consumatorii de servicii educationale. Ei actioneaza pe piata serviciilor educationale ca intermediari, iar rolul benefic pe care-l joaca este evident.
