Cercetatorii ne asigura ca, odata iesite din laborator, hainele realizate din fibre ce se curata singure vor necesita o simpla atarnare pe sarma pentru ca petele de cafea sau vin rosu sa dispara de pe ele. Asa ca puteti sa va luati la revedere de la spalatoriile cu preturi mari sau de la masinile de spalat.
Expertii australieni si chinezi au lucrat impreuna pentru a crea, cu autorul nanotehnologiei bineinteles, tesatura care se curata singura in lumina soarelui. Dr. Walid Daoud, de la Universitatea Monash din Melbourne, impreuna cu echipa sa, a reusit sa creeze bumbacul care se curata singur, dar a intampinat dificultati in realizarea lanii cu aceleasi proprietati. Explicatia este data de faptul ca fibrele din lana sunt mult mai fragile si pot fi degradate mult mai usor de chimicalele folosite in proces decat cele de bumbac. De asemenea, in structura lanii nu se gasesc suficiente grupuri reactive de compusi chimici de care sa se poata atasa compusii introdusi pe cale artificiala ce dau proprietatea de `autospalare` tesaturii.
Procesul de prelucrare al tesaturilor consta in adaugarea unui strat de nanoparticule de dioxid de Titaniu pe suprafata materialului. In prezenta luminii, acest dioxid reactioneaza prin descompunerea bacteriilor sau a mizeriei, fara sa descompuna insa materialul sau pielea. Stratul invizibil este foarte reactiv, dar nu schimba culoarea tesaturii, dupa cum au constatat oamenii de stiinta in urma testelor efectuate asupra lanii neprelucrate si a celei vopsite.
Timpul necesar pentru curatarea unui articol de imbracaminte prin aceasta metoda difera in functie de tipul petei: 2 ore pentru pete de cafea, 17 ore pentru cele de cerneala si 20 de ore pentru petele de vin rosu.
Cercetatorii spera ca in viitorul apropiat sa poata aplica tehnologia si in cazul celorlalte tesaturi, precum matasea si sa gaseasca o solutie pentru a activa nanoparticulele si inauntrul unei locuinte, cu ajutorul luminii artificiale.
In ceea ce priveste problemele legate de sanatate si mediu, Daoud a declarat ca nu este cazul ca lumea sa isi faca grji. Particulele de titaniu sunt permanent legate de structura tesaturilor si nu exista riscul de a se desprinde, putand fi inhalate de oameni. Pe langa acest lucru, unii cercetatori isi fac probleme in ceea ce priveste lipsa unor standarde referitoare la nanoexpunere si la prevenirea acesteia.
