Primele mentiuni scrise despre creier au fost descoperite in cadrul unor documente sumeriene antice Acestea dateaza din anul 4000 I.Hr. Autorul materialului este anonim si descrie starile euforice cauzate prin ingerarea unor seminte de mac.
Urmatoarea mentiune despre creier apartine egiptenilor din Antichitate si dateaza din anul 2500 I.Hr. In viziunea acestora, inima este cel mai important organ din corpul uman. Pentru ei, inima reprezinta esenta vietii, sursa binelui si raului. Acest act de venerare a inimii este vizibill in Cartea Mortilor - ghidul ritualului de inmormantare. Creierul, in schimb, era considerat un organ inutil. Acesta era eliminat in timpul ritualului de imbalsamare, in timp ce restul organelor erau conservate pentru mumificare. In ciuda acestei lipse de interes fata de creier, un document antic egiptean cunoscut sub denumirea de Edwin Smith Surgical Papyrus contine primele notiuni despre anatomia creierului. Scris de un fizician necunoscut, papirusul descrie 26 de afectiuni ale ceierului, dar si diferite tratamente recomandate.
Descoperirile arheologice aduc in atentie anul 2000 I.Hr. cand este mentionata prima forma de operatie pe creier practicata de oamenii preistorici, numita trepanatie. Cranii trepanate cu dovezi de vindecare au fost desoperite in multe situri arheologice ceea ce sugereaza ca subiectii unei astfel de operatii au supravietuit. In America de Sud, civilizatia preincasa efectua aceasta operatie folosind un fel de unelte chirurgicale confectionate din bronz si roca vulcanica. Numarul mare de cranii descoperite in astfel de locuri dovedeste faptul trepanatia era o operatie comuna. Motivele pentru care apelau la o astfel de interventie nu este cunoscut, dar arheologii sustin ca acestea ar fi atat de ordin spiritual si magic, cat si de ordin medical pentru tratarea unor afectiuni ca dureri de cap, epilepsies au boli mintale.
In anul 450 I.Hr. fizicianul grec Alcmaeon face prima disectie anatomic ape animale pentru a-si sustine teoriile. Conform studiilor sale, creierul, si nu inima, este organul central unde se produc senzatiile si gandurile. Aceasta idee contrazicea in mod direct teoria acceptata la acea vreme conform careia inima este locasul inteligentei. Alcmaeon sugereaza, de asemenea, ca nervii optici sunt conducatorii luminii in creier si ca ochiul in sine este luminos. Aceasta teorie fantezista despre ochi ca un container al luminii a fost acceptata de foarte multi neurology pana la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Aristotel declara in anul 335 I.Hr. ca organul gandurilor si senzatiilor este inima, iar creierul este un fel de radiator a carui menire este sa o raceasca. Sustine, de asemenea, ca organul de unde provin gandurile nu este acelasi cu baza unde se formeaza acestea. Baza, pe care Aristotel o numeste sufletul rational, este imateriala sin u poate fi gasita nicaieri in organism. Teoriile lui Aristotel despre memorie s-au dovedit a fi mai eficiente.A presupus correct faptul ca procesele implicate in memoria de scurta durata sunt total diferite de cele din memoria de lunga durata.
Herophilus si Erasistratus, doi dintre cei mai mari biologi din Alexandria antica, au disecat pentru prima dat un corp uman in anul 300 I.Hr. pe care l-au comparat cu alte animale. Cei doi bilogi au facut prima descriere detaliata a structurii creierului si inimii, si au ajuns la concluzia ca locatia inteligentei este in ventricolul creierului. Au descoperit sistemul nervos pe care l-au clasificat dupa diferitele tipuri de nervi. In aceasta clasificare fac distinctia principala dintre nervii motori si nervii senzitivi.
In anul 170 I.Hr. Galen, un fizician din Imperul Roman, sustinea ideea conform careia creierul este un organ glandular care contine patru lichide vitale si anume: sange, saliva, fiere si bila neagra. El credea ca termperamentul unei persoane si functionalitatea organismului era influentata de echilibrul dintre aceste substante. Spre exemplu, el aprecia ca o persoana cu exces de bila neagra va avea un temperament melancholic, iar o cantitate mai mare de sange va determina un temperament sangvinic. Galen sustinea ca cele mai importante facultati mintale ale unui individ ( memoria, emotiile, simturile si cunosterea ), erau situate in ventricolul creierului. Teoriile lui Galen despre influentele celor patru lichide esentiale au dominat stiintele timp de sute de ani.
Adriana Laliu - Editor Studentie.ro
ISTORIA CREIERULUI. DESCOPERIRI REMARCABILE DIN ANTICHITATE
