Surprinzator este faptul ca, in lipsa sustinerii de catre alti sateliti, inelul din particule de praf ar trebui sa se pulverizeze. Insa ce au demonstrat probele Cassini este cu totul diferit. Studiul, publicat in revista Stiinta, a dezvaluit si misterul structurii sale ciudate.
Inelul G este unul dintre cele cercurile exterioare, cele mai indepartate ale planetei, astfel ca se situeaza la o distanta de peste 168.000 de kilometri de centrul planetei, si la peste 15.000 de kilometri de cel mai apropiat satelit.
„Este un inel de praf”, a explicat Matthew Hedman, asociat de cercetare la Universitatea Cornell, si lider de echipa al studiului. „La fel ca si inelele E si F, este compus predominant din particule minuscule, de doar cativa microni.”
Aceste spectre pot si usor dispersate sau erodate, in circuitul lor in jurul planetei. Pentru ca sa ramana la locul lor, inelele au nevoie de un suport constant de praf si gheata, sau de un corp de satelit care sa serveasca drept sustinere impotriva intercatiunilor gravitationale.
Insa faptul ciudat este ca inelul G nu se afla in vecinatatea nici unui satelit. Oamenii de stiinta au formulat astfel o teorie onform careia circuitul inelului G este mentinut de micrometeoriti.
