Studiile efectuate asupra unor fire de par ale lui Napoleon au aratat ca nivelul ridicat de arsenic regasit in organism s-a mentinut de-a lungul intregii vieti a imparatului. Acest fapt conduce la concluzia ca acesta nu a fost otravit pe insula Sfanta Elena, unde era exilat, mai degraba inhaland constant arsenic in timpul vietii.
Pentru analizele realizate, cercetatorii de la universitatile din Milano-Bicocca si Pavia au folosite fire de par luate de la Napoleon in diferite perioade ale vietii sale (de cand era un copil in Corsica, din timpul exilului pe insula Elba, din data de 5 mai 1821, ziua mortii sale si la o zi dupa). Nivelul de arsenic din aceste probe l-au comparat cu cel gasit in mostre luate de la fiul sau, de la Josephine si de la alte 10 persoane in viata. Probele au fost puse la dispozitie de catre Muzeul Glauco-Lombardi din Parma, Italia, de Muzeul Malmaison, Paris si Muzeul Napoleonic din Roma.
Tehnica folosita pentru cercetarea probelor se numeste `activare neutronica`, proces in care firele de par sunt introduce intr-un mic reactor nuclear. Avantajele acestei tehnici sunt rezultatele exacte pe care le da in cazul mostrelor foarte mici si faptul ca nu distruge probele.
In urma studiilor, oamenii de stiinta au gasit urme de arsenic in toate firele de par. Se pare ca nivelul descoperit in cele ce dateaza de acum 200 de ani este de 100 de ori mai mare decat cel gasit in firele de par ale persoanelor din prezent. Acest lucru nu poate sa insemne decat ca, la inceputul secolului al XIX lea, oamenii ingerau arsenic prezent in mediu in cantitati considerate in ziua de azi periculoase.
O alta descoperire consta in faptul ca nivelul arsenicului din firele prelevate de la Napoleon nu s-a modificat de-al lungul vietii acestuia, el fiind acelasi si in perioada cand imparatul era doar un copil si in ultimele zile ale vietii sale. Astfel, cercetatorii demonstreaza ca nu este vorba despre o otravire, ci rezultatul absorbtiei constanta de arsenic.
