Blestemul omului-elefant
Joseph Merrick s-a nascut in Leicester, Anglia, in 1862. Parea sa fie un copil normal si sanatos, pana cand, la varsta de cinci ani, a inceput sa devina diform. Dupa moartea mamei sale, restul familiei l-a dezmostenit pe Joseph din cauza faptului ca era absolut desfigurat. Singura exceptie a fost unchiul Charles, un barbier care l-a luat la el pe micul Joseph si l-a ingrijit cum nu l-ar fi ingrijit nimeni altcineva.
Joseph credea ca este diform pentru ca mama lui fusese calcata de un elefant de la circ in perioada cand era insarcinata cu el. In anii care au urmat, din cauza aspectului sau hidos, el a devenit cunoscut sub numele de ‘omul-elefant’.
La 21 ani, Joseph Merrick s-a alaturat trupei de circ a lui Tom Norman. Scopul lui era sa castige suficienti bani cat sa scape de multimile care se holbau la el, si pe care se invatase sa le tolereze. In secolul XIX, acest gen de atractii era extrem de raspandit, iar cei afectati puteau strange sume mari de bani prezentandu-se in fata publicului.
Dupa ce a facut turnee prin toata tara cu el, Norman l-a expus pe Joseph in vitrina unui magazin aflat peste drum de Spitalul Regal din Londra, insa acest loc avea sa ii schimbe viata. Frederick Treves, medic in spital, l-a vazut pe Joseph, i-a dat cartea sa de vizita si l-a rugat sa ia legatura cu el daca va avea vreodata nevoie de ajutor.
In acea perioada a vietii sale, Joseph a trecut, practic, de la un spectacol de ciudatenii la altul, caci a fost transformat intr-un exponat viu pentru Societatea de Patologie, la Spitalul Regal din Londra. El sperase ca medicii l-ar putea ajuta, insa acestia nu au reusit sa ii diagnosticheze boala si nu i-au putut oferi nici un tratament.
ana la urma insa, Joseph avea sa isi gaseasca linistea pe care o cauta. Dr. Treves i-a oferit in spital o camera plina de carti si tablouri, unde a locuit netulburat. Singurii care mai aveau privilegiul de a-l deranja erau cei bogati si celebri. El insusi a devenit o celebritate in randul claselor privilegiate, printre cei care veneau sa il vada numarandu-se chiar si printul si printesa de Wales. Joseph se bucura sa faca mici calatorii la tara, in secret, unde se putea lasa in voia pasiunii sale pentru natura. A murit impacat in spital, la varsta de 27 de ani.
Oamenii de stiinta considera acum ca este posibil ca diformitatile lui Joseph sa fi fost provocate de o combinatie de neurofibromatoza (NF1) si sindrom Proteus, care i-a afectat oasele, pielea si sistemul nervos. Sansa ca un copil sa se nasca suferind de NF1 este de 3.000 la 1, insa multi oameni care sufera de aceasta boala au pe piele doar niste semne de culoarea cafelei cu lapte. Sindromul Proteus apare mult mai rar, dar este o boala mult mai grava, pentru care inca nu exista nici un leac.
Ochii care fac radiografii
Natasa Demkina are un dar extraordinar: efectiv, ea poate sa vada prin oameni. Povestea ei pare descinsa direct din paginile unui comics stiintifico-fantastic, insa medicii nu au putut decat sa confirme uimitoarele ei capacitati. Natasa poate sa vada in interiorul corpului uman si sa formuleze un diagnostic corect asupra problemelor medicale existente, fara ajutorul echipamentelor speciale pentru ecografii sau radiografii.
Mama Natasei, Tatiana Vladimovna, spune ca fiica ei parea un copil obisnuit, desi era destul de matura pentru varsta ei. In plus, Natasa a invatat sa faca diverse lucruri mult mai rapid decat alti copii. La sase luni vorbea deja, iar la un an recita versuri de Puskin. La trei ani invatase deja alfabetul si stia sa opereze cu mare indemanare un snow-mobile.
La zece ani, Natasa s-a internat in spital pentru o operatie de apendicita. Au aparut anumite complicatii si s-a descoperit ca in abdomenul ei fusese uitat un tampon de vata. Natasa a fost supusa unei noi operatii, pentru indepartarea tamponului respectiv. Apoi, o luna mai tarziu, a inceput sa remarce ca putea sa vada in interiorul corpului altor oameni. I-a spus mamei ei ca arata de parca avea in interior un furtun de aspirator, doua boabe de fasole si o rosie. Tatiana s-a gandit ca, desi nu stia ce cuvinte sa foloseasca, fetita incerca sa ii descrie intestinele, rinichii si inima.
La spitalul de copii din orasul ei natal Saransk, situat in vestul Rusiei, medicii i-au facut mai multe analize, pentru a afla daca fetita chiar putea “sa faca radiografii” cu ochii. La un moment dat, Natasa a desenat ceea ce vedea in interiorul stomacului unuia dintre medici, marcand o pata mai intunecata exact in locul unde acesta avea un ulcer. De asemenea, a infirmat diagnosticul de cancer pus unui pacient, spunand ca ea nu vede decat un mic chist. Analizele efectuate ulterior au confirmat ca Natasa avea dreptate.
Natasa a fost adusa in Anglia de catre un ziar cu tiraj national. Aici, ea a reusit sa depisteze toate fracturile si fragmentele de metal din interiorul corpului unei femei care fusese recent implicata intr-un accident auto. Femeia era complet imbracata si nu avea nici un fel de urme vizibile, care sa indice cum sau unde fusese ranita.
In Rusia, Natasa a devenit un simbol. Ea primeste zeci de telefoane in fiecare zi, iar in fata micutului apartament al parintilor ei oamenii stau la coada, asteptand sa fie primiti pentru o consultatie. Acum Natasa are 17 ani si vrea sa faca Medicina la Moscova, pentru a deveni doctor, ca sa poata sa ajute oamenii in continuare. Dar familia ei isi poate permite sa o trimita la facultate numai cerand 400 ruble (echivalentul a 8 lire sterline) pentru fiecare consultatie a Natasei.
Dupa aceste sedinte, Natasa se plange adesea de dureri de cap si este epuizata emotional din cauza bolilor pe care le diagnosticheaza. Ironia face insa ca unica persoana pe care nu o poate “radiografia” sa fie ea insasi.
Nebunia unui geniu
“Gandirea rationala impune limite in relatia unei persoane cu cosmosul.” John Forbes Nash
Inca din copilaria sa petrecuta in West Virginia, John Forbes Nash a demonstrat un talent extraordinar pentru matematica. A fost unul dintre cei zece studenti americani care au castigat Bursa Westinghouse. Cand a absolvit Carnegie Institute of Technology, profesorul sau a declarat: “Acest om este un geniu”.
Nash a continuat sa studieze matematica intr-o alta institutie de elita, Princeton University, unde colegii sai il considerau arogant, excentric, insa fara indoiala genial. Refuza sa participe la cursuri, pretinzand ca nu ar avea ce invata acolo. In schimb, lucra la o idee proprie: ‘Teoria Jocului’. Cand si-a prezentat lucrarea, in 1950, la varsta de numai 21 de ani, nimeni – nici macar insusi Nash – nu banuia potentialul conceptului care avea sa devina cunoscut sub denumirea de ‘Echilibrul lui Nash’.
Dupa ce a absolvit Princeton, obtinand un doctorat in matematica, Nash s-a alaturat echipei de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), devenind cunoscut sub numele de ‘profesorul-pusti’. Era considerat impertinent si egocentric, insa era tolerat datorita incredibilelor sale performante in studiul matematicii. In februarie 1957, Nash s-a casatorit cu Alicia Larde, una dintre cele 16 fete intre cei 800 baieti care studiau la MIT.
Pana sa implineasca 30
La inceputul anului 1959, Nash a pretins ca a primit un mesaj din spatiul cosmic, prin intermediul ziarului New York Times. Cand i s-a oferit un post de prestigiu la Universitatea Chicago, a refuzat, declarand ca era pe cale sa devina ‘Imparatul Antarcticii’.
Nash a fost eliberat din functia de profesor, insa Alicia era atat de ingrijorata de starea sotului ei, incat a decis sa fie internat la spitalul de psihiatrie MacLean, o institutie destinata celor bogati si celebri. Lui Nash i s-a diagnosticat boala numita schizofrenie paranoida. Avea halucinatii si credea ca a fost pusa la cale o conspiratie nationala impotriva lui.
Dupa externarea lui, Nash si Alicia s-au mutat la Paris. El a calatorit prin toata Europa timp de noua luni, incercand sa renunte la cetatenia americana, dar in final a fost expulzat. S-a mutat inapoi la Princeton, insa era mult prea bolnav ca sa mai poata lucra, iar Alicia a fost nevoita sa isi caute de lucru, pentru a-si putea intretine familia.
In 1960, Alicia si-a internat sotul la spitalul de stat Trenton, unde a fost supus unor tratamente medicamentoase. Colegii lui Nash au fost revoltati de acest tratament, ingrijorati la gandul ca astfel se distrugea o minte geniala. Dupa externare, Nash a pornit din nou sa colinde prin toata Europa, urmarit de vocile pe care le auzea numai el.
In 1970, Nash s-a reintors acasa, la Alicia, iar starea sanatatii sale s-a imbunatatit. Un urias punct de cotitura a fost momentul cand s-a decis sa ignore vocile pe care le auzea si sa gandeasca rational. Cu sprijinul prietenilor si al familiei, el a reusit sa se reintoarca la munca sa, iar in 1994, la varsta de 66 ani, i-a fost decernat Premiul Nobel pentru “Teoria Jocului”.
Discovery.ro
