„In momentul de fata, ne aflam intr-o gaura neagra in ceea ce priveste observarea vietii oceanice”, sustine Steve Bohlen, presedintele Institutiilor Oceanografice JOI, din SUA. El explica faptul ca marea majoritate a studiilor oceanografice au fost limitate la calatorii de cercetare, care, oricum, sondeaza doar o mica portiune din mare, intr-o perioada foarte limitata, sau la studii prin satelit, care ofera o perspectiva vaga a ceea ce se intampla de fapt.
Aceste lucruri se pot schimba insa radical, odata cu introducerea unor tehnologii superioare ca performanta. Pentru a studia miscarile placilor tectonice, pentru a monitoriza viata marina sau pentru a masura salinitatea si schimbarile de temperatura de pe fundul oceanelor, oamenii de stiinta au nevoie de laboratoare subacvatice unde sa poata desfasura experimente pe termen lung, in vederea producerii unui flux continuu de date.
Desi platformele oceanice sunt intesate de cabluri care sa transfere date la un singur click de mouse, studiile realizate astfel sunt nesigure si destul de dificile. Alternativa propusa de Adrian Round, project manager la Universitatea Victoria Venus din Canada, sustine ca ideea construirii unor laboratoare si baze subacvatice de cercetare este una inovatoare si care s-ar putea bucura de un succes enorm in viitorul apropiat.
Succesul unor observatoare prototip precum H2O din Hawaii, creat la sfarsitul anilor 90 pe coasta Hawaiiana, folosind cabluri telefonice subacvatice, a dat startul considerarii unor astfel de institutii ca fiind fezabile.
