`Sa ma prezint. Numele meu este Valentin. Am trait in Roma in secolul al VIII-lea. Asta se intampla acum mult, mult timp! La acea vreme, Roma era condusa de imparatul Claudius. Nu imi placea imparatul, si nu eram singurul.

Claudius vroia sa-si construiasca cea mai puternica armata din lume. Se asteapta ca barbatii sa se ofere voluntari pentru a se inrola in marea armata. Multi barbati nu vroiau, pur si simplu, sa lupte. Nu vroiau sa-si paraseasca familiile. Asa ca nu putini au fost cei care au refuzat sa inroleze. Asta l-a infuriat la culme pe imparatul Claudius. Si mai departe, ce s-a gandit imparatul?! Daca barbatii nu se mai casatoresc, nu vor mai avea motive sa nu se inroleze in armata. Asa ca imparatul a decis sa interzica oficializarea casatoriilor. Tinerii au catalogat masura luata de imparat ca fiind extrem de cruda. Mie mi s-a parut absurda! Si in mod sigur nu aveam sa suport asa ceva!

Am mentionat ca eram preot? Una dintre activitatile mele preferate era sa casatoresc cupluri. Chiar si dupa ce imparatul Claudius si-a impus legea, am continuat sa fac ceremonii de casatorie... in secret, bineinteles!. Era extraordinar! Imaginati-va o camaruta intunecoasa luminata doar de o candela in care ne aflam doar eu, mirele si mireasa. In timp ce afara se auzeau pasii apasati ai soldatilor, inauntru cei doi indradostiti isi sopteau credinta vesnica.

Intr-o noapte insa, pasii soldatilor se auzeau tot mai aproape de noi. Am fost foarte speriat! Din fericire, cei doi tineri pe care ii casatoream in acea seara au reusit sa fuga. Eu am fost retinut. Am fost dus la inchisoare unde mi s-a spus ca pedeapsa mea este moartea.

Am incercat sa raman lucid, sa-mi pastrez speranta. Si stiti ce? S-au intamplat lucruri minunate. Multi tineri, in afara celor pe care i-am casatorit, au venit sa ma viziteze. Imi aruncau flori si mesaje printre zabrele ferestrei. Vroiau ca eu sa stiu ca si ei cred in iubire.

Una dintre acesti tineri era fiica paznicului sef al inchisorii. Tatal ei i-a dat voie sa ma viziteze in celula. Uneori se intampla sa vorbim ore in sir. M-a ajutat sa-mi pastrez credinta. A fost de acord cu mine ca am facut bine atunci cand am refuzat sa urmez ordinul imparatului si am contiuat sa oficiez casatorii. In ziua cand trebuia sa mor, i-am lasat ei o scrisoare in care ii multumeam pentru pietenie si loialitate. Am semnat-o "Cu dragoste, al tau Valentine!"

Cred ca aceasta scrisoare a fost inceputul obiceiului de a schimba mesaje de dragoste de Valentine''s Day. A fost scrisa in ziua cand am murit, 14 februarie 269. Acum, in fiecare an in aceasta zi, oamenii isi amintesc. Dar ceea ce este cel mai important, e faptul ca se gandesc la dragoste si prietenie. Iar cand se gandesc la imparatul Claudius, isi amintesc cum a incercat el sa se opuna iubirii, si rad. Pentru ca ei stiu ca nimic nu poate invinge iubirea!

Acest articol apartine Studentie.ro si intra sub incidenta legii copyrightului!