ISTORIA VLAHILOR DE LA SUD DE DUNARE

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:53
Vlahii (sau aromanii) sunt o populatie romanica care se gasesc in Grecia, Bulgaria, Albania si Macedonia, vorbind limbi (aromana, megleno-romana inrudita indeaproape cu limba romana vorbita de vlahii (romanii) de la nord de Dunare.In acest articol se discuta doar istoria populatiilor romanice de la sud de Dunare. Pentru populatiile romanice de la nord, vezi Istoria Romaniei.Vlahii erau populatiile romanizate de origine dacica, tracica, ilirica sau greaca, traind in Balcani. Locul de origine e greu de determinat, deoarece, fiind in mare parte negustori si ciobani, erau mereu in cautare de noi locuri pentru comert sau pentru pasuni mai fertile, practicand transhumanta, astfel ca minoritati se gasesc in aproape orice colt al peninsulei balcanice. Vezi Originea romanilor pentru mai mult despre aceast subiect.Colonizarea cu populatii romanice a inceput imediat dupa ce teritoriile balcanice au fost transformate in provincii romane dupa cucerirea romana. Initial, populatia romanica era concentrata in orase, numite colonii, dar, dupa impartirea imperiului si valuri de popoare migratoare, este posibil sa fi existat o migratie spre dealuri si munti, mult mai usor de aparat.Denumirea de "vlah" a fost folosita de slavi, fiind preluata prin intermedierea germanilor de la celti, initial insemnand "strain" (inrudit cu cuvintele Valonia si Wales), dar apoi a fost folosita doar pentru a desemna popoarele romanice (asa cum in poloneza "Wlochy" inseamna Italia).La scurt timp dupa impartirea Imperiului Roman, in Imperiul Bizantin, limba oficiala a devenit greaca, iar in imperiu exista putine inregistrari scrise despre alte limbi, dar, limba aromana si albaneza sunt doua dovezi ca acestea existau.In schimb, se pot gasi urme in numele de origine latine unor fortarete din secolul V, printre care Skeptekasas (Sapte case), Burgulatu (Oras lat), Lupofantana (Fantana Lupului) and Gemellomuntes (Muntii Gemeni).Prima inregistrare scrisa a limbii apare intr-o cronica bizantina din 586, in timpul unei incursiuni militare impotriva avarilor in estul Balcanilor. Atanci cand incarcatura de pe un magar cade, cineva se striga in limba lui materna: "Torna, torna, frater".Strategiconului lui Mauritiu din 602 contine niste remarci cum ca un comandant de oaste ar trebui sa aiba grija la "romanii" hoinari in timpul campaniilor sale. Dar aceasta ar putea fi doar un nume al vorbitorilor de greaca, numiti si ei uneori Rmaioi (crezandu-se urmasi ai Imperiului Roman).Nume romanice vom intalnim in Balcani printre capeteniile (hanii) Imperiului Bulgaresc din secolul VIII, fiind si doi indivizi numiti Paganus si Sabinus.In 1185, trei frati vlahi: Petru, Asen si Caloian, au condus o revolta in Bulgaria impotriva Imperiului Bizantin, conducatorul noului stat fiind Tarul Petru al II-lea. Anul urmator, bizantinii vor fi fortati sa recunoasca independenta noului "Tarat al Bulgarilor, Vlahilor si Grecilor" cu capitala la Tarnovo, care avea controlul asupra regiunii de la nord de Muntii Balcani.Cinci ani mai tarziu, in 1190, Petru va renunta la tron in favoarea fratelui sau Asen, un conducator politic mult mai bun, care reuseste prin forta militara sa apere independenta statului sau. Acesta insa este ucis in 1195 de niste boieri care conspirau impotriva sa, iar Petru redevine tar, dar pentru scurt timp, pentru ca rivalii sai il vor ucide si pe el doar un an mai tarziu.Caloian, fratele mai mic al lui Petru si Asen, devine tar, se intelege la pace cu grecii (1201) si face niste incursiuni militare impotriva sarbilor si ungurilor, apoi ocupa intreaga Macedonia, dar este ucis in batalia pentru Salonic.Incepand cu 1250, regiunea greceasca Thesalia era considerata un stat independentent sub denumirea (data de cronicarii greci) "Megale Vlachia" ("Marea Valahie"), condusa de pastorii vlahi.Insa o data cu cresterea importantei Imperiului Otoman, aceasta regiune este incorporata in acesta in anul 1394.O data cu dezvoltarea comertului in Balcani, cat mai ales oprirea invaziile barbare odata cu stapanirea otomana, vlahii au capatat un rol important in economia locala. Anumite estimari pentru secolul XIX dau numarul lor la 4,5 milioane.Centrul cultural si economic al vlahilor era orasul Moscopole, astazi pe teritoriul Albaniei, care avea in 1760 o populatie de 60.000 de locuitori, 14 bresle de mestesugari, o tipografie, o biblioteca si o universitate. Insa aceasta bunastare a fost oprita de numeroase atacuri (1760-1790) ale armatei otomane, condusa de Mehmet Pasa si Ali Pasa, care au jefuit si ars orasul, vlahii fiind fie ucisi, fie obligati sa se refugieze, astfel ca multi vlahi au fugit in Tarile Romane, Transilvania, Austria si Ungaria.