TRANSLATIA CONTINENTELOR

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:52
La mijlocul anilor 1800 cercetatorii au inceput sa aduna fosile (urme aleformelor de viata preistorice) din rocile de stanca ale continentelor indepartate intre ele. La inceputul anilor 1900, geologul american Frank B. Taylor a sugerat ca continentele s-ar fi putut indeparta intre ele. El a presupus ca translatia continentelor a creat presiunile laterale ce au provocat aparitia lanturilor muntoase.Teoriile Iui WegenerIndependent de observatiile lui Taylor, meteorologul, geofizicianul si astronomul german Alfred Wegener, a facut cercetari in scopul determinarii schimbarilor climatorice de-a lungul istoriei Pamantului. El a cautat cheia misterelor prin studierea fosilelor. A gasit spre exemplu, fosile ale unor plante tropicale sub stratul de zapada si gheata din Groenlanda, iar alte semne ramase in roci indica faptul ca o parte a Africii de Sud si din partea tropicala a Americii de Sud candva au fost acoperite cu gheata.Wegener a dat raspunsul la aceste intrebariin cartea lui intitulata Die Enstehung der Kontinente und Ozeane (Originea Continentelor si a Oceanelor, 1915). Ipoteza lui era ca pe vremea cand avea plante tropicale, Groenlanda se situa undeva in jurul Ecuatorului. Suprafetele intinse ale Africii si Americii de Sud trebuiau sa se situeze undeva in jurul Polului Sudic, cand erau acoperite cu gheata. Cu alte cuvinte, continentele s-au deplasat din pozitia lor anterioara.Teoria translatiei continentelor a fost in general accepta pana in anii cincizeci-saizeci.Intre timp insa, s-au acumulat atatea dovezi, incat teoria n-a mai putut fi ignorata. S-a creat un termen nou pentru descrierea fenomenului: tectonica placilor. Potrivit acestei teorii, continentele se afla in miscare continua, cu o viteza de deplasare intre ele de 1-10 cm pe an, pe placile intinse care formeaza scoarta terestra. Acceptarea teoriei miscarilor tectonice a deschis o noua era in studiul Pamantului.Puzzle de continentePrimele teorii asupra miscarii continentelor s-au bazat pe similitudinile tarmurilor continentelor, ale Americii de Sud si Nord, respectiv ale Africii si Europei.Adevaratele granite dintre continente nu sunt tarmurile. In jurul fiecarui continent se intinde o regiune numita platforma continentala sau self, care este acoperita cu apa de mica adancime si face parte din continent. Marginea adevarata a continentelor este la taluzul continental care coboara vertiginos pana la fundul oceanelor. Daca desenam conturul platformelor continentale, la o adancime de circa 1000 m, atunci din modelarea formelor cu ajutorul calculatorului se distinge o corespondenta si mai puternica a continentelor.Studiul rocilor, a structurilor de roci si a fosilelor au adus dovezi noi in sprijinul teoriei translatiei continentelor. Wegener a stiut spre exemplu, ca in trecut au existat mai multe epoci glaciare. Cand clima Pamantului se raceste, suprafetele de gheata ce acopera astazi Antarctica si Groenlanda se extind. Gheata se deplaseaza spre exterior sub actiunea fortei gravitationale, iar rocile inghetate in stratul de gheata ara solul lasand brazde pe teren. Gheata transporta si straturi formate din sfarimaturi de roci numite morena, din care se formeaza rocile de tilita.Wegener impreuna cu un geolog sudafrican, Du Toit, au gasit multe brazde si depuneri de tilita pe continentele sudice: America dc Sud, Africa, Antarctica, Australia si India. Se crede ca acestea s-au format in epoca carbonului superior si permianul timpuriu. Aceste suprafete au fost probabil prizonierele unei ere glaciare in acelasi timp, acum circa 300 de milioane de ani. Aceasta dovedeste ca continentele sudice erau unite la inceputul acestei ere glaciare.Structuri de rociStructurile de roci prezinta dovezi noi asupra translatiei continentale. Rocile din Africa de Nord in regiunea Saharei in mare parte sunt foarte vechi. Acestea au circa 2 miliarde de ani, dar pe langa ele sunt lanturi dc roci mai tinere care nu depasesc varsta de 550 milioane de ani. Linia de demarcatie intre ele este clara; aceasta este in Oceanul Atlantic langa capitala Ghanei, Accra.Aceasta linie se poate observa si pe partea cealalta a oceanului, in jurul orasului Sao Paolo, Brazilia. Acest loc coincide cu cel presupus de geologi si astfcl s-a adus o dovada noua in sprijinul teoriei.Asemanarea intre structurile dc roci este utilizata in cautarea resurselor minerale. Daca, spre exemplu, se gasesc zacaminte de titei in platforma continentala a Africii Centrale, atunci sunt sanse sa se gaseasca si in zona tarmului Americii dc Sud, in apropierea locului unde candva cele doua s-au despartit.Paleomagnetismul magnetismul stravechi aduce un argument nou in favoarea tectonicii placilor. Cand din rocile topite se formeaza roci noi, atunci minereurile cu continut de fier se magnetizeaza. La solidificarea rocilor campul magnetic propriu al rocilor se orienteaza in directia campului magnetic al Pamantului, indicand astfel campul magnetic al Pamantului din acea vreme. Aceste particule magnetice la solidificare se fixeaza in roci si campul magnetic terestru nu le mai poate devia ulterior. Cu ajutorul particulelor magnetice gasite in roci se poate determina directia campului magnetic terestru din epoca respectiva.Dovezi din adancul marilorCcrcetatorii au efectuat masuratori asupra varstei rocilor de pe fundul oceanelor prin metoda radioactiva si au determinat ca acestea au cel mult 200 milioane de ani, pe cand cele mai vechi roci cunoscute au varsta de circa 3,8 miliarde de ani. In concluzie: oceanele sunt regiuni relativ noi.Din topologia electronica a fundului marii s-au descoperit formatiuni interesante, spre exemplu lanturi muntoase lungi, numite creste oceanice. In aceste locuri sunt frcecvente cutremurele si activitatile vulcanice. In apropierea acestor zone s-au gasit cele mai tinere roci suboceanice. Geologii sunt convinsi ca rocile noi se genereaza la mijlocul crestelor oceanice din cauza indepartarii placilor tectonice. La fel s-a dovedit ca varsta rocilor creste treptat pe masura ce ne indepartam de mijlocul crestei.Cele patru continenteCercetatorii au realizat faptul ca fata Pamantului este in continua schimbare. Un calator astral, cu 400 de milioane in urma ar fi vazut doar patru continente. Unul facea parte din actuala America de Nord si altul din Europa de azi. Al treilea, numit de geologi Angara, face parte din Asia de azi. Al patrulea era continentul sudic, din care faceau parte toate continentele sudice de azi. Geologii au denumit acest continent Gondwana.Miscarile tectonice au presat treptat placa nord-americana si cea europeana. Sub aceasta presiune, masele de pamant s-au ridicat si au format un lant imens de munti incretiti. Muntii Appalache din America de Nord, muntii estici din Groenlanda, muntii vestici ai Irlandei si Scotiei, respectiv muntii Norvegiei si Suediei fac parte din acesta. Continentul nou a fost denumit Euramerica.Destramarea continentuluiPangaeaCu circa 275 milioane de ani in urma, Euramrica s-a ciocnit cu Angara si intre ele s-au format prin incretire Muntii Ural. Cele trei placi au format impreuna un continent imens numit Laurasia. Acesta din urma si Gondwana erau separate prin marea straveche Thethys, dar ulterior acestea au ajuns in contact si au format un singur continent imens, Pangaea.In ultimii 180 milioane de ani, Pangaea s-a destramat, iar continentele actuale au ajuns la locul lor actual prin miscarea placilor tectonice si astfel au luat nastere marile oceane. Placile sunt in continua miscare si astazi, iar oamenii de stiinta pot face speculatii despre cum va arata Pamantul in viitor. Daca referinta este varsta Pamantului, atunci harta lumii sete doar un cadru din filmul evolutiei Pamantului.