7 lucruri pe care nu le stiai despre filmul 7 Zile in Havana

2/28216
label Evenimente autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu Silviu Marinescu
7 zile in Havana (in original: 7 días en la Havana) este un film colectiv, un portret al Havanei zilelor noastre vazut din prespectiva a sapte regizori din toata lumea, in sapte scurtmetraje.

Filmul a intrat deja in cinematografele din Romania vinerea trecuta, 19 octombrie si a deschis festivalul “Les Films de Cannes a Bucharest”. Saptamana aceasta 7 Zile in Havana ruleaza la Cinema City Cotroceni si Grand Cinema Digital Baneasa, iar din 2 noiembrie va intra si in cinematografele Studio si Europa din Bucuresti, precum si la Constanta si Brasov.

Mai jos am adunat o serie de detalii despre realizarea acestui lungmetraj, interesante atat pentru spectatorul care inca nu a ajuns la acest film, precum si pentru cinefilul care are de gind sa o faca. Iata-le, intr-o ordine absolut aleatoare:

1. Actorul Benicio del Toro, acum regizor

Intrebat in legatura cu noua ipostaza in care se afla, aceea de regizor, Benicio del Toro (autorul primului scurtmetraj din 7 zile in Havana, Yuma) a ales o comparatie din atletism: “Sa fi actor este ca si cum ai concura la proba de 100 de metri viteza, in timp ce a regiza este maratonul.”

Benicio del Toro (nascut in Puerto Rico) a mai spus despre filmul sau: “Cred ca este o viziune pozitiva despre Cuba si cubanezi. E o imagine foarte umana. Simtul umorului, al familiei, al respectului... O imagine umana... Umana, cubana!” (joc de cuvinte, in original: “Humana, cubana!” - n. red.). Regizorul Del Toro mai are un proiect datind din 1995, tot scurt-metraj, numit: Submission

2. Josh Hutcherson, americanul ratacit prin Havana

Josh Hutcherson este actorul principal al scurtmetrajului Yuma. Joaca rolul unui actor american ajuns in Havana care nu stie o boaba de spaniola. “Am avut senzatia ca Benicio del Toro m-a plasat intr-un fel de Lost in Translation. In plus, asteptarile mele de-acasa despre cum va fi Cuba nu s-au potrivit absolut deloc cu ceea ce era in realitate Cuba.”

Hutcherson gaseste Havana ca fiind “... Un loc superb. Arhitectura este incredibila. Iar oamenii sint frumosi. Sa pleci dintr-un loc cum e cel de unde vin eu, Statele Unite, unde ai atit de multe la dispozitie, si sa ajungi aici, unde vezi ca oamenii aproape nu au nimic... si, cu toate astea, radiaza tot timpul de fericire... Ei bine, chestia asta te invata putin sa nu iei lucrurile cu care te-ai obisnuit ca si cum toate ti s-ar cuveni”.

3. Emir Kusturica, cubanofilul

“De cite ori am ocazia sa vin in Cuba, nu o ratez”, marturiseste regizorul sirb, care in scurtmetrajul Jam Session este doar un actor. Insa un actor care joaca rolul unui regizor: Emir Kusturica insusi.

Nici partenerul sau din film, Alexander Abreu, soferul lui Kusturica, nu este chiar un actor. In realitate, Abreu este un trompetist renumit in Havana (Abreu pe YouTube). Kusturica a fost impresionat: “Alexander este un artist innascut. Eu cred ca orice ar face in arta ar reusi. Spre exemplu, la cat de bine canta la trompeta, se situeaza in top 5 trompetisti pe care i-am ascultat eu vreodata.”

4. Masinile din film si mecanicul lor, Rigu

Una dintre imaginile cele mai puternice care iti vine in minte cind spui Havana este legata de masinile care defileaza pe strazi. Am folosit termenul “defileaza” in mod special. Ai senzatia ca tot timpul e vreo filmare. Sau vreo expozitie de masini retro. Sau un muzeu auto interbelic. intr-una din zile, producatorii lui 7 zile in Havana s-au dus acasa la Rigu, mecanicul oficial al filmului, omul responsabil ca masinile care apareau in film sa mearga. Sau, cand era cazul, sa nu mearga.

In garajul mecanicului au mai gasit un Dodge din 1949 (reconditionat in mare parte cu piese rusesti), un Ford din ‘75, un Ford Falcon argentinian (desfacut si refacut la loc cu alte piese) si un Mercury din ‘46.

“Un mecanic cubanez trebuie sa stie sa se descurce, sa cirpeasca, sa improvizeze ca sa-si poate mentine masinile in stare de functionare. Tot timpul se gaseste o solutie, indiferent de problema. Altfel n-ati vedea masini pe strada. 99% din masinile pe care o sa le vedeti pe strazile Havanei au pe undeva cite o improvizatie”, a dezvaluit Rigu.



5. Elia Suleiman, un tip “hotarat”

Cind producatorii filmului 7 zile in Havana i-au propus, in 2011, sa contribuie cu un scurtmetraj, regizorul palestinian Elia Suleiman i-a refuzat. “Nu vorbesc spaniola, nu am fost niciodata la Havana si nu stiu aproape nimic despre Cuba”. A acceptat totusi sa petreaca un sejur acolo, inainte de a da un raspuns definitiv negativ. Suleiman a stat in Havana patru zile si, pe drumul de intoarcere, si-a formulat in minte cit se poate de clar un refuz ferm. “De la inaltimea primaverii arabe, de ce naiba ar trebui sa ma duc in celalalt capat al lumii sa fiu martor al unei revolutii de mult timp institutionalizata? Daca e sa evoc drama unei blocade, ei bine, noi avem fisia Gaza la o aruncatura de bat. In plus, eu nu am gasit Havana atit de exotica.”

Ceea ce a urmat este imposibil de explicat si pentru regizor. Avind in cap acest refuz ferm, Suleiman s-a intalnit cu producatorii si le-a spus cel mai hotarit “Da, voi face acest film!” posibil.

Intr-un interviu post productie, el declara producatorilor: “In prima zi cind am aterizat aici mi-am zis: Ce naiba e aici, Fisia Gaza?! E ceva foarte palestinian in acest loc, Havana. Poate este vorba de poporul constrins de lipsa cele necesare traiului de zi cu zi. Sau poate este vorba despre oamenii care reusesc sa-si transforme disperarea in inovatie, reinventind totul din nimic. Asta e chiar admirabil.”

Elia Suleiman, regizorul scurtmetrajului Diary of a Beginner reprezentand ziua de joi din 7 zile in Havana, a fost prezent simbata trecuta si in Romania. Cineastul palestinian s-a intilnit cu spectatorii sai la proiectia filmului The Time that Remains (Cannes 2009) si Divine Intervention (Premiul Juriului si Premiul criticii, Cannes 2002), doua filme profund personale despre conflictul dintre Israel si Palestina.

6. Laurent Cantet, inspirat de realitate

In 2011, Regizorul francez Laurent Cantet (autorul scurtmetrajului La Fuente din cadrul 7 zile in Havana) se afla prin capitala Cubei la un scouting (identificarea locurilor ideale pentru filmari) pentru alt film. La un moment dat, in zona Malecón (Avenida de Maceo, esplanada Havanei) a nimerit intr-o cladire plina de ceea ce pareau a fi membrii unei familii care lucrau toti la ceva. Niste zidari incropeau intr-un apartament un fel de bazin in jurul unui piedestal pe care trona o statuie. Era un santier in miniatura si toata lumea asculta comenzile unei femei in virsta care parea sa fie inginerul sef, arhitectul, autoritatea administrativa, inspectorul cu protectia muncii si beneficiarul proiectului.

“Scena m-a amuzat foarte mult si mi-a transmis imediat dorinta de a face un film”, spune Laurent Cantet. “A devenit imediat clar ca aceasta scena este o alegorie perfecta a modului de functionare al societatii cubaneze, unde niciodata nimic nu pare posibil, dar in care totul sfarseste prin a se face, datorita imaginatiei, entuziasmului si inventivitatii. Gratie de asemenea, intrajutorarii si solidaritatii.”.

El a scris imediat scenariul si i-a oferit rolul principal femeii pe care a gasit-o la fata locului. Aceasta a acceptat fara sa tresara rolul intr-un film.

“Nici o timiditate in fata camerelor de filmat, o usurinta surprinzatoare, si mai ales multa placere. Am putut sa filmez asa cum imi place sa o fac cu actorii neprofesionisti, lasand mult loc pentru improvizatie. Un film in care puteti vedea fete pe care nu le vedeti in filme, auzi voci care nu sunt niciodata auzite in cinema. Si mai ales un film care da glas celor pe care ii auzim atat de rar”, a declarat Laurent Cantet dupa filmari.

7. Gaspar Noé, misteriosul

Gaspar Noe este autorul scurtmetrajului “Ritual” din 7 zile in Havana. Ca regizorul este oricum destul de controversat, nu e greu sa-ti dai seama. Nici macar nu e nevoie sa-i fi vazut filmele. E de-ajuns doar o simpla enumerare a citorva titluri: Carne (1991), Sodomites (1998), I Stand Alone (1998), Intoxication (2002), Irreversible (2002), SIDA (2006), Enter the Void (2009).

Acestea fiind zise, iata cum raspunde Gaspar Noé la o intrebare banala (chiar stupida pe alocuri) pusa de unul din producatorii 7 zile in Havana in timpul filmarilor.

Intrebare: Gaspar, care e placerea ta cea mai mare?
Gaspar Noé: aaaa... nu stiu ce sa zic... Daca va spun, n-o sa mi-o lase oricum sa treaca la montaj. Or s-o scoata. Asa ca mai bine nu spun.

Asadar, ramane sa mai citim o data lista cu titlurile cineastului si doar sa ne imaginam.

Galerie foto si video

https://