DEZBATERE: Manifestari nationaliste in Piata Universitati

2/22202
label Evenimente autorenew 2025-09-29, 16:59
Joi 7 aprilie, Centrul de Introspectie Vizuala, ora 19.00. Intre lupta anti-comunista si rebeliune legionara. Manifestari nationaliste in Piata Universitatii 1990.

Invitat: Costi Rogozanu

Dezbatere coordonata de Mihaela Michailov si David Schwartz

Eveniment desfasurat in cadrul ARHIVEI "CAPETE INFIERBANTATE" 13-15 IUNIE 1990

Proiect sustinut de Centrul National al Dansului Bucuresti

Centrul de Introspectie Vizuala
Str. Biserica Enei 16, sector 1, Bucuresti
www.pplus4.ro



In 1990 Piata Universitatii a fost loc de intalnire si exprimare pentru orice bucurestean dornic sa iti exercite dreptul la libertatea de expresie. De la fosti detinuti politici la admiratori, si fosti membri ai partidelor istorice, de la intelectuali si artisti pana la miscari muncitoresti de la jurnalisti proaspat intorsi din Europa de Vest pana la tineri folk-isti.

In aceasta patura pestrita, nationalismul inteles in stransa legatura cu religia ortodoxa a fost, de la inceput, prezent si adoptat de cvasi-majoritate ca valoare comuna, ”interzisa inainte de revolutie”. Prezenta icoanelor si desele apeluri catre rugaciune venite de la balcon erau privite de majoritate ca semne firesti de exprimare a credintei, imposibila inainte, si, astfel, de afirmare a democratiei si libertatii religioase.

Acest context confuz, in care ateismul era confundat cu comunismul, iar ideea iudeo-bolsevismului vinovat extern (si unic) pentru regimul totalitar romanesc era afirmata tot mai puternic, a permis si incurajat renasterea miscarii legionare si infiintarea diferitelor grupari de extrema dreapta. Chiar in cadrul Partidului National Taranist (partid istoric de stanga, rebotezat ”crestin si democrat”), fosti legionari (Ion Puiu) organizau miscari de tineret.

Cat de active au fost aceste grupari in Piata Universitatii? Care au fost datele de care s-a folosit conducerea F.S.N. pentru a numi miscarea de protest ”rebeliune legionara”? Au legitimat Piata Universitatii, si apoi mineriada, miscarile de extrema dreapta din anii ‘90 si 2000? Cum a ajuns Grupul Independent pentru Democratie (asociatie activa si initiatoare a protestelor din piata) sa protesteze, in prezent, impotriva drepturilor homosexualilor?

Si cum a ajuns Asociatia Victimelor Mineriadelor sa militeze pentru ”recunoasterea holocaustului evreilor impotriva romanilor”? Au confiscat miscarile de extrema dreapta notiunea de protest in spatiul public romanesc? Unde se situeaza linia fina care desparte nationalismul inteles ca patriotism si ca respectare a valorilor romanesti, de xenofobie, homofobie si fundamentalism religios?