Acum doua veri, cand s-a lansat primul Fantastic Four, abia am asteptat sa il vad. Trailerul promitea un film antrenant, plin de secvente de actiune si efecte speciale.

Filmul a fost o MARE dezamagire, plat, total lipsit de viata. Poate, de aceea, nu am fost asa incantata sa merg sa vad cel de-al doilea film al seriei. Insa, la fel ca la primul, asteptarile mi-au fost inselate.

La sfarsitul fiecarui sezon din NBA, se da premiul `Most Improved Player Award`, pentru sportivul care a facut cele mai multe progrese. Daca ar exista un astfel de premiu la Hollywood, sigur ar fi castigat de regizorul Tim Story pentru acest film. Toate elementele din ultimul Fantastic Four le depasesc pe cele din primul.

Povestea personajului Silver Surfer(Doug Jones, voce-Laurence Fishburne) este una dintre preferatele fanilor seriei si una dintre cele mai complexe, dar scenaristii Don Payne(The Simpsons) si Mark Frost(Twin Peaks) au reusit sa prezinte lucrurile destul de clar. Pe masura ce actiunile acestuia provoaca dezastre pe intreaga planeta, scopul lui fiind acela de a o distruge, cei patru fantastici-Reed, Sue, Johnny si Ben trebuie sa gaseasca o modalitate de a-l opri si de a face fata intoarcerii dusmanului din prima parte Dr. Doom, inainte de a fi prea tarziu.

Tema familiei este prezenta si in acest film, Sue si Reed incercand de mai multe ori sa se casatoreasca. Insa, cand ai puteri supranaturale, esti supus presiunii presei si mai trebuie sa salvezi lumea, te gandesti serios daca poti sa ai o familie. Raspunsul vine de la Ben care intreaba la un moment dat „Cine zice ca trebuie sa fii normal ca sa ai o familie?”, asa ca finalul fericit este asigurat.

Un upgrade se observa si la nivelul efectelor speciale, atat la nivel cantitativ, cat si calitativ. Fantastic Four 2 nu este bun, ci mai bun ca primul si este inca o dovada ca surprizele placute inca mai exista in randul filmelor de actiune.