Ea o intruchipeaza pe Linda care, in aparenta, este o femeie fericita. Traieste intr-o casa frumoasa, alaturi de un sot pe care il iubeste foarte mult (punctul comun intre personaj si actrita, care de curand s-a casatorit si sustine ca adora viata de familie), dar relatia dintre ei nu mai este ca la inceput. Impreuna au doua fiice minunate si viata ei se deruleaza normal, pana in ziua in care primeste vestea devastatoare ca sotul ei, Jim, a murit intr-un accident de masina. Pentru Linda, care isi iubeste familia mai presus de orice, intorsatura pe care o ia viata ei reprezinta cel mai cumplit cosmar. Lucrurile se complica si devin confuze in momentul in care Linda se trezeste: sotul ei pare sa fie cat se poate de sanatos. Istoria se repeta si aceasta premonitie traumatizanta a Lindei declanseaza o serie de evenimente incontrolabile. Viata ei devine din ce in ce mai haotica, pe masura ce se nasc multe intrebari la care nu poate gasi raspuns.
Spectatorul este implicat in incercarea disperata a personajului de a intelege ceea ce i se intampla, traieste acea senzatia de nebunie, ca nimic din ce se petrece nu poate fi adevarat. Detaliile bine plasate de catre regizor anticipeaza elemente din viitorul si trecutul personajului. Linda pune faptele cap la cap asemenea unor piese de puzzle din cel facut de fetitele sale pentru a afla ce se intampla cu ea si cum poate sa schimbe lucrurile.
Povestea este extrem de simpla, dar scenaristul Bill Kelly si regizorul Mennan Yapo reusesc sa gaseasca o modalitate de a o reda altfel-de la felul in care e filmat pana la prestatia actorilor. Simpatia pe care o trezeste personajul Sandrei Bullock, in mare parte datorita talentului acesteia, il determina pe cel care priveste sa urmareasca pana la capat. Finalul imprevizivbil este cel care ofera raspunsuri la numeroasele intrebari puse de-a lungul celor 2 ore. Un film pe care veti vrea sa il revedeti.
