Ultima splendoare a chinezăriei pure de Stanisław Ignacy Witkiewicz

label Evenimente autorenew 2025-09-29, 16:58
Institutul Polonez din Bucuresti, Centrul European de Creatie Ateneu din Iasi si Institutul Francez din Bucuresti va invita la unica reprezentatie bucuresteana a spectacolului cu piesa de teatru Ultima splendoare a chinezariei pure de S.I. Witkiewicz, n regia lui Benot Vitse, costume Corina Bujor. Evenimentul va avea loc miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Sala Elvira Popescu, Bd. Dacia nr.77.n distributie: Daniel Busuioc (Dyapanas Nibek, Tatal), Nicoleta Lefter (Zofia),Gabriela Iacob (Amelia), Radu Ghilas (Jezor Pasiukowski, Varul),Ramona Dorneanu (Aneta Wonsiewicz), Laura Bilic (Anastazia Nibek, Fantoma),Dumitru Nastrusnicu (Ignacy Kozdron), Octavian Jighirgiu (Josef Maszejko),Miriam Camara (Bucatareasa).Stanislaw Ignacy Witkiewicz (1885 1939) a elaborat o teorie proprie a teatrului, originala si extrem de controversata, care reprezinta n primul rnd o marturie a reflectiei profunde a artistului asupra artei dramatice si teatrului. Inamic al naturalismului si simbolismului n arta, artistul emite o noua teorie a formei pure, definind teatrul ca o arta formala: elementele constitutive ale dramei nu trebuie sa faca referire la lumea reala. Potrivit lui Witkiewicz, fiecare opera de arta, imagine a individului care a creat-o, este inevitabil marcata de logica vietii cotidiene. Eliminarea totala a elementelor realului nseamna nchiderea artei n cadrele rigide ale unui program, care mpiedica libertatea actului creator.Piesa Ultima splendoare a chinezariei pure, scrisa de Witkiewicz n anul 1921, reprezinta o parodie a unei comedii al carei autor este T. Rittner, un imitator servil al teatrului ibsenian.Mergnd la nceput pe linia unei banale comedii grotesti, piesa capata pe parcurs sensuri tragice si revelatoare, genernd situatii absurde. Fiecare personaj dezvolta contradictii descumpanitoare, fiecare fraza aduce o ncarcatura de subsensuri, fiecare scena reprezinta o cotitura neasteptata. nvesmntnd continutul suprarealist al piesei sale n forma celei mai traditionale scenografii baroce, dramaturgul atribuie comportamente stranii unor personaje, a caror tinuta exterioara, decenta si ultraconservatoare, nu face dect sa deruteze.